Diverse

Mesajul emoționant de pe Facebook…

“Dăruind, vei dobândi” glăsuiește un îndemn pe care de multe ori îl auzim. Gesturile de generozitate îndreptate dinspre cei ce au, spre cei ce NU au, sunt de fiecare dată emoționante. Primii ascund un suflet mare, o empatie manifestă și o neliniste de a nu putea fi fericiți atunci când în jur sunt lacrimi si tristeți. Ceilalți ascund povești emoționante, destine încărcate de tragism. 

Vremurile pe care le traversăm nu sunt deloc simple. Cei care au,  încep să aibă din ce în ce mai puțin, iar generozitatea este într-o continuă descreștere. De fapt, oricum adevărații generoși sunt , de regulă, oamenii pe care nu banii îi dau afară din casă, ci sufletul lor mare. 

De aceea, atunci când întâmplător te ciocnești pe stradă, prin piață, prin gară sau chiar…pe internet, de câte un atât de nobil gest al dragostei de semeni, nu poți trece mai departe, până nu îți pui tu însuți întrebarea : oare nu pot face și eu ceva pentru acești nefericiți? 

…asta dacă ai suflet. Dacă nu, te faci că nu vezi, că nu e despre tine și treci mai departe…

  Motivul acestor rânduri este  o SCRISOARE CĂTRE DONATORI, pe care Facebook-ul mi-a adus-o sub nas, într-o bună dimineață. N-o cunosc pe semnatara sa, am constatat ca suntem prietene virtuale și am simțit un licăr de bucurie, convingându-mă odată în plus că Facebookul ăsta îți poate aduce în preajmă și oameni atât de speciali. 

   Redau mai jos mesajul Dacianei. Poate are efect…

“Dragă OM bun,

Cu riscul de a-mi atrage din nou critici și de a fi considerată fițoasă, scriu această scrisoare pentru tine, Omule care vrei să donezi.

Orice faptă bună începe de undeva și sfârșește undeva. Dacă ai o mobilă și vrei s-o donezi, nu mă chema pe mine să o ridic, să o cobor de la nu știu ce etaj, să o transport la cineva care are nevoie. Nu am nici camion, nici echipă de „Gigi mușchi”, nici timp. Încarcă mobila într-o mașină, îți spun eu unde sa o duci, descarc-o și bucură-te împreună cu cei care o primesc. Atunci poți să spui că ai făcut o faptă bună. Altfel, poți spune doar că ne-ai chemat pe noi să te scăpăm de ceea ce nu îți mai folosește.

Dacă ai alimente neperisabile, produse de igienă și curățenie de donat, primim cu drag dacă ni le aduci. De dus, le ducem noi.

Haine și încălțăminte nu mai primim decât NOI.

Jucării doar curate și în perfectă stare de funcționare. Nu e moft, e respect. Pt că, în cei peste 9 ani de când fac voluntariat, am obosit. Am obosit sa sortez haine, am obosit sa arunc gunoaiele altora, am obosit să fim considerați o alternativă a coșului de gunoi. Și, mai ales, pt că eu ii respect pe cei pe care ii ajut. Le dau exact ce au nevoie, exact cum mi-aș da mie. Fă și tu, dragă OM bun, la fel! Și, mai ales, tine – te de promisiune! 

Că ne promiți nouă că ne ajuți, că vei mai veni cu noi, că vei dona, dar nu te ții de promisiune, nu e supărare mare. Noi putem duce amagirile, noi suntem trecuți prin multe promisiuni neonorate, astfel încât nu mai credem decât concretul, ceea ce e materializat. Dar, te rog, nu le promite copiilor nimic. Nu îți poți imagina dezamăgirea lor. Nu îți poți imagina tristețea din ochișorii lor când ne întreabă: Daciana, a zis X că mai vine la noi, că vine „atunci”, de ce nu mai vine, pt ca suntem săraci? 

Ce pot sa le răspund?

Mulțumesc pt înțelegere! Îmi asum orice critică.”
Daciana Loi

Sursa foto : gazeta.ru