Iubesc să citesc de când era mică. Citeam mult, pe vremuri, și nu exista să nu respire , în fiecare zi, cate o carte, pe noptiera mea. A fost o vreme când cărțile migrau de pe noptiera mea, pe cea a lui Victor : le citeam amândoi, succesiv, apoi făceam schimburi de păreri. De multe ori, acestea coincideau dar erau și situații în care fiecare înțelegea cartea în mod diferit.
Îmi cădeau în mână și cărți pe care nu le puteam dovedi : erau plictisitoare, prost scrise sau, pur și simplu, nu rimau cu sufletul meu. Le parcurgeam totuși – e-adevărat, pe diagonală – mai mult pentru a vedea dacă scriitorul a fost consecvent și a scris prost și neinteresant până la capăt!😁 Căci, așa cum spune un antic proverb chinezesc pe care-l ador, “nicio carte nune atât de proastă, încât să nu ai nimic de învătat din ea”.
Acum timpul s-a comprimat parcă și, în goana noastră nebună către ziua de Mâine, cititul cărților a devenit un lux. Aproape că răspund cu temere solicitărilor de interviuri de la colegii din mass media, de teama să nu fiu întrebată “Care este ultima carte citită?”. E o întrebare teribil de inconfortabilă, care-mi provoacă o reală stare de jenă. Știu că e o chestiune generală , caci la fel pățesc mai toți cei din jurul meu. Lumea nu prea mai citește cărți, în schimb citește facturi, postări, mesaje și liste de cumpărături ( aici specialiști sunt bărbații, iar autoarele – nevestele lor!😁)
Ei și acum am ajuns, de fapt, unde vroiam : la mesaje. Suntem în plină explozie de mesaje, prilejuită de sărbătoarea sfântă a Crăciunului. O setare pe care mi-a făcut-o fiul meu ( și n-a fost chip să mă descurc s-o anulez!) face ca mobilul meu să producă un flash la sosirea fiecărui mesaj. E ca un soi de avertizare tacită, dar eficientă, a unui gand, trimis de cineva. Lesne de imaginat că, în aceste zile, mobilul meu arată mai ceva ca luminițele din bradul de Crăciun : clipește aproape non-stop, semnalizând potopul de mesaje trimise de unii și de alții. Aș fi ipocrită să spun că nu mă bucur. Dar și aici, ca peste tot în viata, lucrurile trebuie privite nuanțat. Chiar dacă mesajele dovedesc că expeditorii s-au gândit o fracțiune de secundă și la mine, nu pot spune că mă încântă din cale-afară mesajele “impersonale”, cele standard ( de multe ori copiate de la alții sau chiar redirecționate!) , multe dintre ele neconținând decât o răscunoscută imagine de Crăciun, cu un text binecunoscut și el. Deschid mesajul și conchid : “ E trimis “la kilogram”!”
Unii nici nu se maimostenesc să selecteze destinatarii : trimit mesajele așa, spre toate zările, întregii agende telefonice, cu riscul ca urările lor să nimerească chiar și la “neprieteni”. Dar, de Crăciun trebuie sa fii bun, nu-i așa? Așa că…de ce să nu ne felicităm și adversarii?
Ador în schimb mesajele adresate mie și numai mie. Cele care nu conțin nicio îndoială că mi-au fost adresate, cele care , chiar dacă înglobează obligatoria sintagmă “Crăciun fericit!”, conțin cel puțin un element subiectiv, măcar numele meu, care să mă asigure că autorul sigur m-a avut pe mine în vedere, atunci când a apăsat pe “Send”.
A scrie un mesaj personalizat, a te gândi bine cui îl trimiți si a investi un minim de imaginație în compunerea lui, pentru a-l adapta “adrisantului” respectiv, mi se pare în primul rand o chestiune de respect față de destinatar. Da, cere ceva timp, dar sărbătorile acestea majore nu sunt nici ele zilnice. Și chiar dacă timpul, în aceste zile, e atât de prețios, eu una îl tai felii, iar una dintre acestea o investesc în a le mulțumi, rând, pe rand, tuturor, transmițându-le totodată gândul meu bun ( dacă nu apucasem s-o fac deja! ) și strecurând obligatoriu în răspuns un mic element personal, o mică legătură intre mine și cel căruia îi scriu, pentru ca acesta să fie sigur că, atunci când mi-am compus urarea, l-am avut în vedere pe el și nu pe altul!
Dar chiar și așa, personalizate sau nu, cu poze sau nu, cu vorbe alese sau urări standard, mesajele de Crăciun ne bucură sufletele, ne aduc aproape oameni despre care aproape că uitasem și …de ce să nu recunoaștem, ne fac să exclamăm, uneori, în gand : “Fir-ar să fie! Mi-a luat-o înainte!”
Crăciun fericit, dragilor!
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : FORAMEN+CĂRBUNE
Comentează