Oamenii care se uită în ochii mei și mă mint, mă înspăimăntă. Mă deprimă, mă revoltă și mă îngrozesc. Imi răstoarnă principiile, îmi deșartă rezerva de încredere, mă pun pe gânduri și, mai mult, pun gândurile pe mine. Seninătatea cu care mă iau de fraieră mă disperă și mă face de multe ori să mă întreb : oare nu cumva chiar sunt fraieră?..
Oamenii care mă mint, ferindu-și însă privirea din calea mea, mă dor și ei la fel de tare. Mi-e mai ușor însă cu aceștia , e drept, pentru că le intuiesc minciuna din felul în care-mi fentează mie privirea : se fac că sunt brusc preocupați de un norișor de pe cer, de acu-n caru’ cu fân, de cioara de pe gard. Privirea lor o evită pe a mea, pentru că ei știu bine că, la întretăierea celor două priviri, se va naște scânteia care va face scrum încrederea mea în ei.
În general, oamenii care mă mint, mă dezgustă și mă îndepărtează de sufletul lor. Asta dacă au suflet… Și chiar dacă apoi se vor întoarce la sentimente mai bune , mă vor înfășura în zâmbete și în bunăvoință si se vor căzni să mă readucă în sufletul lor, minciuna spusă va rămâne să sape precum o rugină în al meu. Și chiar dacă la început s-au ospătat din naivitatea mea proverbială recunoscută, va fi același : încrederea mea în ei va sfârși în lada de gunoi a istoriei.
Oamenii care mă mint sunt, de fapt, niște nefericiți. Pentru că, dacă ajungi să minți un om cinstit, ești de o mie de ori mai vinovat decât dacă vei minți o turmă de mincinoși asemeni ție.
Oamenii care mă mint nu știu că minciuna lor va deveni bumerang. Și că, după ce-și vor freca palmele că „le-a reușit și de data asta”, după ce mai pun un „ics” pe „Răbojul celor fraieriți”, vor trebui să se aștepte ca viața să le întoarcă minciuna într-un alt „ambalaj”.
Și, deși ar fi trebuit să fiu vaccinată de marea de minciuni încasate într-o viață întreagă, eu continui să-i privesc îngăduitoare pe cei din jurul meu, dăruindu-le încă încrederea și iubirea mea – cele mai prețioase lucruri pe care știu să le ofer.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : RepelX
Comentează