Femei de 10

Medicul Lucia Bubulac vă recomandă cartea sa : ”Stres, emoții, depresie, cancer”

O cunosc de când era soția cantautorului Cătălin Crișan. Copiii ne-au crescut în aceleași vremuri, am avut-o chiar și invitată în emisiuni, dar nu ca medic, cum o voi prezenta în acest interviu, ci ca și cântăreață folk, așa cum a debutat ea, de prin studenție. Lucia s-a întors însă, iată, la profesia nobilă pe care și-a ales-o : vremurile pe care le trăim au, se pare, mult mai  mare nevoie de medici, decat de artiști!
Zilele trecute, Lucia și-a lansat o carte cu o temă care singur va va interesa. Este nu numai interesantă, ci și foarte bine scrisă. Pe înțelesul tuturor, așa cum îi stă bine unei cărți care, la rândul său, se adresează tuturor. Deși este preocupată de organizarea celei de-a doua lansări, Lucia a găsit răgazul de a ne răspunde unor întrebări legate de carte, și nu numai.

Marina Almășan : – Iubitorii muzicii țin  minte o  Lucia Bubulac – tânără, frumoasă și talentată, care cânta un folk duios pe scenele de demult ale studenției noastre. Este cumva aceeași Lucia Bubulac, care lansează o carte de medicină?

 

Lucia Bubulac : – Cu siguranță, este aceeași Lucia Bubulac, chiar dacă anii au trecut. Muzica m-a adus atunci în atenția publicului, iar melodiile pe care le-am compus, au reprezentat maniera de a transmite altora o parte din sufletul meu. Cealaltă parte a sufletului, a fost dintotdeauna legată de profesia de medic, pe care o practic de 31 de ani. Domeniul este fascinant și mi-a oferit multiple satisfacții, iar pe măsură ce anii au trecut, am constatat că mai am foarte multe lucruri de învățat, utile în dezvoltarea altor laturi ale structurii mele.

 

Marina Almășan : – Creionează, te rog, o carte de vizită a medicului Lucia Bubulac.

 

Lucia Buculac : În general, nu îmi place să vorbesc despre mine, ci prefer ca oamenii să mă aprecieze după faptele pe care le fac, nu după o lista de realizări profesionale. Ceea ce pot spune, este că mi-am ales această meserie din dorința de a cunoaște cât mai multe lucruri despre modul în care funcționează organismul uman și omul în toată complexitatea lui, care nu se rezumă doar la corpul fizic, ci are minte, suflet și spirit. În plus, bucuria acestei profesii derivă și din utilitatea imediată pe care o percepi atunci când ajuți un om să se vindece sau când știi că i-ai salvat viață. Am terminat Facultatea de Medicină Generală din Bucureșți în 1990 și sunt fericită că am avut privilegiul de a avea ca profesori nume emblematice ale școlii românești de medicină. Inițial, am fost atrasă de ginecologie, dar mi-am dat seama că nu era o specialitate potrivită pentru mine. În cele din urmă, am ales medicina de familie și cred că a fost o opțiune bună, care mi-a permis să am o viziune mai completă asupra patologiei umane. După mulți ani, în care m-am ocupat în paralel de medicină, de emisiuni de televiziune, de muzică, de cei doi copii, Daria și Raris, a venit o zi în care mi-am dat seama că ar trebui să mă dezvolt mai mult. Au urmat câțiva ani grei, foarte solicitanți, în care mi-am completat și diversificat activitățile. Mai precis am terminat un master în Psihologie clinică și consiliere psihologică, cel de-al doilea în Managementul sectorului public și altul în Ingineria sistemelor, la Politehnică. Între timp am devenit asistent universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” la catedra de Psihologie Medicală și Științele Comportamentului Uman, unde am stat patru ani și am învățat o mulțime de lucruri, iar acum sunt asistent la catedra de Medicină de Familie, specialitatea mea de baza.

Ca o încununare a preocupărilor mele academice, din 2020 sunt Doctor în Științe Medicale, iar de curând am lansat cartea ”Stres, emoții, depresie, cancer”, ce derivă în mare parte din teza de doctorat care a avut ca tema ”Impactul emoțiilor negative și a tipurilor de personalitate, asupra apariției și evoluției bolii canceroase”.

Este a două carte care abordează o tema legată de emoții, prima a apărut anul trecut, ”Emoțiile negative, personalitatea și procesul neoplazic”,însă nu am promovat-o deloc, pentru că se adresa doar medicilor și studenților la medicină.

 

Marina Almășan : – Prin urmare, prezența ta, ca semnatară a unei cărți medicale nu este întâmplătoare. Ce urmărește această carte și ce anume te-a îndemnat s-o faci? Experiența unei persoane apropiate, poate?

 

Lucia Bubulac : – Cartea ”SRES,EMOȚII,DEPRESIE,CANCER” , apărută la Editura Sophia, conține foarte multe informații științifice, aparțînând unor domenii diferite, din dorința de a evidenția, un aspect neglijat în general, și anume, legătură indestructibilă existența între dezechilibrele psihologice și apariția bolilor. Deși conținutul ei face referire preponderent la boala neoplazică, trebuie să precizez, că până la un punct, mecanismele de declanșare ale multor boli sunt în general cam aceleași. De fapt, cancerul, identificat ca fiind răul suprem, reprezintă apogeul disfuncționalităților biochimice, imunologice și hormonale, consecință directă a perturbării echilibrului și armoniei dintre corp, minte și suflet. Tema nu a fost generată din experiența nefericită a vreunei persoane anume, ci pur și simplu se bazează pe observarea pacienților pe care i-am întâlnit ca medic de familie.

Curiozitatea m-a îndemnat să încep să studiez această relație de cauzalitate dintre trăsăturile noastre psihologice, tipul de personalitate și apariția unui focar neoplazic și am constatat cu bucurie că literatura de specialitate oferă mii de dovezi științifice care susțin aceast determinism, iar mecanismele implicate sunt foarte complexe și perfect justificate.

Am descoperit o lume fascinantă și pe măsură ce aprofundam diverse teorii, mi-am dat seama cât de puțin știm despre noi. Nu am putut să cuprind în această carte tot ce mi-aș fi dorit, pentru că ar fi însemnat să scriu în plus vreo 200 de pagini, dezarmant pentru orice cititor.

M-am străduit să construiesc un fir logic al expunerii cărții, așa încât recomandarea ar fi să se citească de la început până la sfârșit și nu alegând la întâmplare un capitol din cuprins.

Pornind de la un adevăr deja recunoscut și demonstrat, și anume că omul nu este doar corp fizic, ci este minte, suflet, spirit și energie, devine ușor de înțeles că nu poți trata un pacient, indiferent ce boală ar avea, decât țînând cont de această multiplă dimensiune umană.

Tema nu e nouă, ci datează i.e.n, când Anaxagora vorbea despre ”dualismul psiho-somatic” , iar Paton a sesizat că ”mai ales sufletului trebuie să-i dăm îngrijire dacă vrem ca trupul să o ducă bine„ !

De fapt, într-o viziune ușor didactică, este vorba despre 2 protagonișți: boala și omul.

În privința bolilor, se cunoaște faptul că indiferent despre ce boală vorbim, avem de-a face cu o cauzalitate multifactorială, astfel încât discutăm despre :

-cauze biologice ( infecțioase, toxice, genetice)

– cauze psihologice ( stres, emoții negative, profil psihologic)

și cauze sociale (sărăcia, mizeria, alimentația nesănătoasă)

Nu trebuie să uităm niciodată că Omul, cea mai măreață și perfectă creație a lui Dumnezeu,  este unic, atât din punct de vedere fizic, cât și în ceea ce privește coordonatele lui psihologice. Judecând din această perspectivă, apare necesară și obligatorie abordarea diferită a fiecărui pacient.

Așadar, succesul vindecării unei boli este direct legat de identificarea tuturor cauzelor care au contribuit la declanșarea ei și de practicarea unei medicini personalizate, care ține cont de particularitățile fiecărui pacient și mai ales de profilul psiholgic vulnerabil.

Trăim într-o lume în care stresul a devenit un mod de viață, iar pentru că e aproape imposibil să ne sustragem, va fi necesar să știm că trebuie să ne adaptăm, dacă vrem să rămânem sănătoși.

Ei bine, această capacitate de adaptare este diferită pentru fiecare dintre noi,  pentru că dispunem de o rezervă personală de energie, numită „energie de stres” sau „energie de adaptare”, necuantificabilă, nemăsurabilă dar limitată, prin a cărei epuizare se poate ajunge chiar la deces. Cu alte cuvinte, rezistăm diferit la stres.

În afară de stres, emoțiile negative reprezintă o majoră cauza psihologică de îmbolnăvire, iar dacă privim puțin în jurul nostru, putem identifica suficiente surse generatoare de frică, furie, deznădejde, îngrijorare sau tristețe. Toate aceastea, vor avea consecințe asupra sănătății noastre, în lipsa unei adaptări adecvate. Așa se explică scăderea performanțelor sistemului imunitar, urmare a conexiunilor funcționale dintre sistemului nervos și sistemul endocrin, cu participarea neurotransmițătorilor și hormonilor , ceea ce creează premise favorabile declanșării și întreținerii unor boli somatice.

Toate aceste mecanisme sunt explicate pe larg în carte și aparțin unor științe integrative PSIHO-NEURO-ENDOCRINOLOGIA și PSIHO-NEURO-IMUNOLOGIA.

Aceste conexiuni demonstrează faptul că nimic nu funcționează de sine stătător, ci fiecare celulă, fiecare organ comunica la nivel biochimic, energetic și molecular cu celelalte celule și organe, pentru că aparțin întregului. Cu alte cuvinte, totul este interconectat și interdependent, iar ansamblul, întregul, depinde de energia Sursei!

Această abordare ne permite să înțelegem de ce o boală nu afectează doar un organ, ci interesează tot organismul. De aceea, orice tratament nu trebuie să se rezume doar la tratarea organului bolnav, care de fapt este ”zona de minimă rezistență”, ci trebuie să urmărească aducerea în starea de echilibru funcțional a tuturor compartimentelor care compun natura umană, adică mintea, sufletul și spiritul.

Candice Perț neurolog și profesor cercetător la Washington, cea care a descoperit receptorii pentru opiacee, în lucrarea „Moleculele emoției” relevă existența unei rețele informaționale dinamice, având o bază biomoleculară, sugerând conexiunea minte–corp și demonstrând că între emoții și starea de sănătate există o puternică interdependență funcțională.

Frica este poate cea mai puternică emoție negativă. Ea se poate manifesta chiar în absența unui pericol evident, doar gândindu-ne la un eveniment din trecut sau anticipând un pericol sau o stare care ne dă fiori. Walter Cannon, autorul termenului de homeostazie, a demonstrat că simplul gând al iminentei unui pericol, are efecte similare administrării de adrenalinalina, adică tahicardie, vasoconstrictie, tahipnee, etc.

În lumina acestor evidențe, apare întrebarea firească: Ce am putea face să contracarăm efectele stresului și ale emoțiilor negative?

Ei bine, cheia menținerii echilibrului psihologic în lupta permanentă cu diverși factori nocivi care ne agresează sufletul , este la noi! De ce spun asta? Pentru că depinde doar de noi cum interpretăm realitatea și ce valoare afectivă acordăm evenimentelor negative de viață. Și aici intră în discuție tipul de personalitate și trăsăturile imunogene de personalitate.

Ar fi multe spus, dar mă opresc aici, cu speranța că am stîrnit destul interesul cititorilor.

 

 

Marina Almășan : – Cu siguranță! Iar pentru cei ce preferă concluziile : care sunt, așadar,  lucrurile esențiale cu care trebuie să rămână cel care citește cartea ta?

 

Lucia Bubulac : – Mesajul meu este unul simplu și ușor de înțeles. Se spune că orice boală vine cu scopul de a ne atrage atenția că a sosit momentul să schimbăm ceva în stilul nostru de viață. Iar stilul de viață, trebuie să știm că nu înseamnă doar alimentație, aer curat sau exerciții fizice, ci include și felul în care gândim, ne comportăm, comunicăm sau interpretăm realitatea. Citind această carte, veți putea înțelege adevăratele mecanisme din spatele dezechibrelor funcționale care se produc în organismul nostru atunci când cădem în plasa emoțiilor negative, a depresiei sau a stresului. În egală măsură, veți afla care sunt trăsăturile de personalitate care ne protejează în fața stresului sau a bolilor și în funcție de tiparul psihologic de care dispuneți, ce anume ați putea îmbunătăți. Până la urmă, secretul constă în a evita orice factor care ar putea perturba echilibrul nostru psihic și a descoperi elementele care definesc partea luminoasă a sufletului nostru. Doar trăind în armonie cu noi înșine și cu cei din jur, vom putea să permitem organismului nostru să funcționeze în parametrii optimi.

Marina Almășan : – Pentru că ai pomenit despre viața în armonie, hai să facem o mică incursiune în a ta! Ai doi copii, mari acum – să-ți trăiască! – ce învățăminte concrete le dai, pentru a fi sigură că modul lor de viață va ține departe un astfel de diagnostic crunt, cum este cancerul?

 

Lucia Bubulac : – De-a lungul anilor, Daria și Raris, trăind în preajma mea, au avut șansa de a primi de mici, informații, explicații și sfaturi, menite să-i pregătească pentru orice ”luptă” cu ”evenimentele” nocive care apar în viața fiecăruia dintre noi.

Și pentru că suntem unici, și ei sunt evident foarte diferiți. Din acest motiv, ca mama, și abordarea mea a fost în anumite privințe, diferită.

Prin prisma particularităților individuale care ne definesc, i-am învățat că și modul în care gândim sau ne comportăm este foarte diferit și ca atare, nu trebuie judecat, ci trebuie înțeles. Iar pentru a înțelege comportamentul cuiva, trebuie să afli motivul care l-a generat. Drept urmare, practicând această strategie, putem evita stări emoționale negative, cum sunt de pildă furia, ura, invidia sau răzbunarea.

Pe de altă parte, cancerul este numit ”boală tristeții”, ceea ce înseamnă că dacă vom trăi având ca principal scop în viață fericirea, iubirea, iertarea, toleranța, bunătatea și compasiunea, avem toate șansele să rămânem sănătoși.

 

Marina Almășan : – Cred ca îndemnurile tale din carte sunt foarte nimerite, în aceste vremuri tulburi pentru planetă și individ. Înțeleg că pregătești și un eveniment de lansare. Când, unde și, mai ales, dacă publicul larg poate participa.

Lucia Bubulac : – Adevărat ! Pregătesc o nouă întâlnire cu cititorii, miercuri, 22 dec.ora 16, la Muzeul Național al Literaturii Române. Alături de mine se va afla distinsul dl.prof.dr. Dumitru Constantin Dulcan, care de altfel semnează în cartea mea și un cuvânt introductiv.

Locurile sunt limitate, iar cei care doresc să participe trebuie să trimită un mail la adresa

programe@mnlr.ro sau un mesaj la tel. 0736.598.451 (WhatsApp)

 

Prima lansare s-a desfășurat în 13 decembrie, de Sf.Lucia, în Sala Consillium de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, cu ocazia unei conferințe cu tema ”Credință și Știință”, organizată în cadrul unui proiectul numit sugestiv ”Bucuria vindecării”, proiect a cărei activitate gravitează în jurul pacienților bolnavi de cancer.

Pentru a veni în întâmpinarea celor care și-au manifestat interesul pentru acest subiect, m-am gândit să organizez lansări de carte cu un număr redus de doritori, așa cum impun regulile actuale, dar acoperind toate zonele țării.

În viitor, adică la începutul anului 2022, am planificat intaliniri cu cititorii în diverse orașe din țară. În ianuarie spre exemplu, voi fi la Pitești, Constanța și Brașov.

 

Marina Almășan : – Cu siguranță, va fi lume multă la întâlnirile tale, căci este genul de carte care nu cred să lase rece pe cineva! Dar…aș ieși puțin din perimetrul literar și îngăduie-mi o intrebare care-mi stă pe buze de la începutul interviului : spune-mi, Lucia, mai canți? Ne poți transmite un cântec de-al tău, mai recent?

 

Lucia Bubulac : – Din păcate în ultimii 10 ani am cântat mai puțin. În toți acești ani am preferat să mă ocup mai mult de cariera mea de medic pentru că așa cum am spus la începutul interviului, am simțit nevoia să evoluez profesional, nu din ambiție, nu din orgoliu, ci pur și simplu din curiozitatea permanentă de a cunoaște dedesupturile naturii umane și secretele din spatele acestei perfecțiuni-OMUL. Sunt foarte fericită că am reușit să scriu această carte pentru că de fapt, am dorit să transmit un mesaj.

Sunt sigură că în curând, voi identifica o stare care să mă inspire să compun, pentru că toate melodiile mele au fost rodul unor emoții și trăiri reale. Nu pot compune la comandă, ci trebuie să mă inspire ceva. Așa încât, țineți aproape!

 

Marina Almășan : – Suntem aproape, fii pe pace! Iar seria curiozitaților mele continuă cu una legată de copiii tai, pe care îi stiu de câmd erau micuți! Spune-ne câteva cuvinte despre ei, știu cât de mândră ești de ei!

 

Lucia Bubulac : – Copiii mei au crescut, cum era și firesc…Daria este acum studentă în anul II la actorie-UNATC. Spun acum, pentru că poate unii dintre cititori isi amintesc că a intrat la medicină, însă după primul semestru a renunțat. Deși, medicina a fost alegerea ei, nu sugestia mea, mi-a spus că nu se regăsește în această meserie. A fost un episod pasager, încărcat evident de foarte multe emoții negative, și pentru ea și pentru mine, dar din care am reușit să ieșim cu bine, grație capacității mele de înțelegere a structurii ei psihologice. Am suferit atunci, pentru că știam cât a învățat, și-mi părea rău de timpul pierdut, dar cu siguranță nu a fost timp pierdut, ci a fost un prilej de a-și crește stima de sine. În plus, i-am admirat curajul și am felicitat-o pentru că și-a identificat drumul care-i va aduce satisfacții și bucurii. Așa cum spun și în carte, nu e bine să facem nimic împotriva voinței noastre, ci trebuie să ne alegem o meserie pe care să o facem cu drag, nu pentru bani, nu din orgoliu, nu pentru că vrea mama. Acum e fericită și mulțumită cu ceea ce face, iar în plus are un proiect muzical cu fratele ei Raris.

Despre Raris, care de curând a devenit major, este în clasa a XII-a și pot spune că și-a identificat singur drumul. Este pasionat de muzică, nimic surprinzător, dacă ținem cont de ”moștenirea genetică” , cântă la pian și compune melodii frumoase pe care le orchestrează, așa încât opțiunea lui pentru facultate este îndreptată spre compoziție și producție muzicală.

Sunt prima persoană care este chemată să asculte o melodie nouă și apreciez capacitatea creativă de care dispune. Printre activitățile mele, aceste momente mă trimit în zona sensibilă și romantică a structurii mele interioare.

Din acest motiv, pot spune că sunt o mama fericită și mulțumită de evoluția copiilor mei. Satisfacțiile lor sunt și satisfacțiile mele, iar atunci când bucuria realizărilor li se citește pe chip, înseamnă că ne-am atins scopul.

 

Marina Almășan : – Căror altor  provocări ești pregătită să le răspunzi? Ce planuri ai, în aceste vremuri în care…planurile sunt atât de ..restricționate?

 

Lucia Bubulac : – În ciuda ”evenimentelor” pe care le trăim în ultimii doi ani, viață mea a rămas aceeași. Nu trebuie să uităm niciodată că noi suntem stăpânii gândurilor noastre. După cum spun și în carte, creierul nostru nu face diferența între o imagine reală sau o proiecție mentală imaginară. Țînând cont de acest uriaș avantaj, strategia mea se bazează pe crearea unui univers propriu, din care fac parte doar familia, prietenii adevărați și oamenii care îmi pot aduce bucurie în suflet. Ca atare, am propria percepție asupra realității, am modul meu personal în care privesc lucrurile și nimeni sau nimic nu mă perturbă sau nu mă împiedică să îmi duc la îndeplinire planurile, visele, dorințele…

Pe de altă parte, dispun de o mare capacitate de adaptare (pe care mi-am cultivat-o), sunt pregătită pentru orice ”scenariu” de viață, întotdeauna am în vedere și ”variant B sau C”, așa încât nimic nu mă va surprinde și voi fi pregătită pentru orice. Dacă în viață știi că nimic nu e veșnic, ci totul e trecător, fie că vorbim despre bucurii, fie că vorbim despre necazuri, poți să treci mai ușor peste anumite ”provocări”.

Planul meu este configurat, așa cum stă în puterea fiecăruia dintre noi să își ”contruiască” viitorul, și include numai proiecte frumoase care îmi vor umple sufletul de bucurie.

Marina Almășan : – Așa să fie! 

 

Publicitate