Sexul tare? Ori cel slab? Putere sau fragilitate? Ai spune că lupta pentru matriarhate sau patriarhate se desfășoara undeva, prin Evul Mediu, uitând complet că ne aflăm în epoca vitezei și că singura viteză de care avem nevoie e cea a reacțiilor și-a evoluției. Dar uite că în toată lumea și în special în spațiul mioritic diferențele dintre sexe sunt evoluate, existând așa, un soi de tacit război, în care, într-un final, fără prea multă minte, ambele echipe ies cu marea coadă între picioare, asta pentru că genul n-are de fapt nici o redută de câștigat, iar onestitatea omeniei nu stă în caracteristici fiziologice, ci în esența trăirii, a inteligenței, a caracterului.
De obicei fug de stereotipuri, dar societatea și noua generație, paradoxal, sunt profund ancorate în ele, găsind tot felul de motive pentru a arăta că femeia e mai jos decât bărbatul, că ea poate înlesni ce nu poate bărbatul, că munca de forță e pentru bărbați și cea de casă pentru femei. Hilar și oarecum ieșit din peisajul unei lumi deschise, în care astfel de precepte trimit undeva departe. Masculinitatea nu e ceva ce ține de puterea dintre picioare. Nu se rezumă la forță și brutalitate, la fel cum, după spusele multora, feminitatea n-are a face cu sensibilitatea și fragilitatea. Ambele echipe joacă la dublu și-și dau faulturi.
Excesul manifestat de o persoană care profită de faptul că are un anumit gen trebuie să fie eliminat în orice situaţie tocmai pentru că egalitatea este formă care tinde către o societate unită şi demnă, bazată pe valori sănătoase care pun accentul pe evoluţie, pe asumare şi performantă colectivă, şi nu individuală. Și chiar dacă fraza asta are așa, un aer protocolar, să știți că putem avea o minte și o țară sănătoasă, cu toate defectele ei, dacă lucrăm un pic la mintea noastră și dăm la o parte prejudecățile și bagajul informațional greșit. În fond, cine are dreptul de-a categorisi?
Poveștile de prin cărțile cu mii de pagini și imagini de pupat le excludem, iar buletinele nu indică altceva decât o parte anatomică, care nu face nimic altceva decât a te așeza într-o amenințătoare luptă. A, firește că bărbații-s misogini uneori, iar femeile au și ele de spus multe și de făcut și mai multe. Dar asta nu înseamnă că ceilalți sunt excluși. Adrian Păunescu, spunea, în poezia “ Durerea femeiască” că totuşi femeia nu are nici un drept. Dimpotrivă, are o multitudine de drepturi, precum şi bărbatul are, iar ideea aceasta este cea care trebuie să fie implementată în conştiinţa colectivă de către cei care au puterea să o facă, de la publicitari, la politicieni şi jurnalişti, care au cel mai mare impact asupra populaţiei, până la tineri și la părinți.
Nu cred că există reguli și nici vreo rețetă anume. Există doar îndobitocire și-o nevoie avidă de-a ne raporta la ce spun alții. Stă în firea lucrurilor să picăm pradă dezechilibrului, dar vedeți voi, viitorul nu are urme fericite și într-un astfel de dezechilbu, cu discriminări, sexisme și alte minuni din zona lipsei de egalitate între sexe, nu vom putea niciodată evolua. Istorisirea întreagă a lipsei de egalitate e inutilă și n-ar face altceva decât să confirme, ceea ce tu inclusiv, cititorul meu, gândești.
De ce eu, femeie puternică, să fiu la mâna lor? Sunt mai bună și mai deșteaptă și-aș putea avea lumea la picioare? De ce eu, mare macho, cu zeci de admiratoare la activ și-o lungă listă de bifate m-aș lăsa călcat în picioare de ea, a cărui rol e la cratiță? De ce o femeie și nu un bărbat? De ce un bărbat și nu o femeie? Frecvente întrebări, conștiente sau ieșite oarecum din contextul minții. Masculinul iese în evidență prin feminin, iar cel de pe urmă poate întregi, poate face lumină în neguri triste, dar pot la fel de bine să funcționeze și unele fără altele.
Bărbații se văd superiori. Femeile se văd seducătoare. Fals! Mituri pentru limitații care nu reușesc să creadă în puterea performanței, în bătălia imaginară de pe același loc pe scaun. Egalitatea e necesitate, într-o amenințare tristă a integrității umane. Poate și de asta eu aș rectifica totul, pentru că-i pe invers și nu pentru că a fi pe invers e rău, ba-i bine, ci doar pentru că inversul acesta stârpește tot cei înălțător și … invers!
Fenomenul e pregnant și n-ar strica să vezi dacă poți face ceva pentru ca, peste ani, să nu mai asităm la astfel de derapaje, la haotice împărțiri. În fond, nici Dumnezeul biblic, de nicăieri, n-are sex predefinit și nimeni n-are dreptul să judece prin asta. Lupta ar trebui să se dea cu alte arme, iar regulile războiului să fie dulci, să fie umane. Omul, cu inteligență, educație, rafinament, bun simț, rațiune și echilibru, viziune și libertate, cu orice-ar avea între picioare, e om și dincolo de lume!
Comentează