Luminița Dobrescu este un nume foarte cunoscut în lumea oamenilor de muzică. Mai puțin, poate, o cunoaște tânăra generație. Dacă îi trageți de mână pe părinți, vă vor povesti cum, în anul 1969, la prima ediție a Festivalului ” Cerbul de aur”, o tinerică fâșneață și extrem de talentată câștiga marele trofeu al primei ediții a prestigiosului concurs internațional de muzică.
Luminița a luat cerbul de coarnele sale din aur și …a plecat din România, lăsându-și fanii în urmă și construindu-și o nouă viață, departe de țară. Astăzi, Luminița Dobrescu, fără îndoială – o femeie de 10 – a aceptat provocarea noastră de a privi înapoi, cu mânie, cu nostalgie, cu emoție.
Marina Almășan: – Luminița Dobrescu, cea de astăzi, are vreo legătură cu cea pe care am cunoscut-o noi, acum câteva decenii, la Cerbul de aur? Cum te-a schimbat trecerea anilor?
Luminița Dobrescu: – Întrebarea ta exclude răspunsul , dar încerc să fac câteva precizări; normal că cei 47 de ani nu au trecut ca un nor fără precipitații, viața însăși corectează în bine sau în rău existența umană , 
depinde din ce unghi privim. Conținutul meu uman a rămas nealterat, înfățsarea nu a suferit modificări negative ( a se înțelege fără BOTOX sau Lifting)! Iubesc Naturalul si nu vreau să par o Papușă de Ceară în fața nimănui ! Trebuie sa avem un Autorespect și să nu cădem în Desuet ! Însăși vârsta o impune ! Nu iubesc zicala ” Din spate Liceul, din față Muzeu” !! Bunul simt și simtul ridicolului m-au ferit de multe Capcane ale vietii .Am gândit și încă mai gândesc pozitiv, de aceea nu trebuie să-mi acopăr sau ascund vreo rană a timpului ! Dau ușor la spate ceea ce nu mă interesează și m-am ferit întotdeauna de Lingușitori !
Marina Almășan: – Pare o formulă de succes! Cred că se împletește perfect cu elixirul tinereții, pe care te suspectez că l-ai descoperit! Hai să începem cu începutul! Când ai descoperit că-ți place să cânți? E un talent moștenit?
Luminița Dobrescu: – Cânt încă de mică , am moștenit acest talent de la tatăl meu care, avea o voce exceptională. Și surorile lui cântau frumos , erau talente naturale de pe Valea Jiului !
Mama mea m-a susținut foarte tare , cumpărându/mi viniluri en vogue la acea vreme , un pian mai târziu, când intrasem să studiez muzica la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”.
Marina Almășan : – Înainte de a-ti stabili drumul în viață, în copilărie deci, ce visai să te faci?
Luminița Dobrescu: – Cu toată muzica de care nu mă puteam despărți , se infiripa un interes vădit spre medicină, specialitatea Chirurgie (???!!!). Pe terasa casei părintesti aveam cuiburi de rândunele și întâmplarea a făcut, la un moment dat, să cadă din cuib un pui mort , căruia i/am facut pe loc „autopsia”, cu vădit interes în a analiza conținutul . Cu timpul, muzica și-a facut un cuib din ce în ce mai consistent în sufletul meu , medicina rămânând până astăzi un hobby greu de înlăturat din viața mea. Dar s-au împăcat foarte bine una cu cealaltă, de-a lungul vremii.
Marina Almășan : – Părinții te-au încurajat în alegerea ta?
Luminița Dobrescu: – Părinții au avut întotdeauna mare înțelegere față de talentul meu , în plus doreau să și dansez, ptr care ani de zile am mers la o școală de balet clasic. Eram o familie veselă , unde cântecul și dansul erau puse la Loc de Cinste, fapt care mi-a lăsat o amprentă ireversibilă și m-a îndreptat pe drumul adevărat al Muzicii și mai târziu al Artei !
Marina Almășan: – Care este cea mai frumoasă amintire, legată de ai tăi?
Luminița Dobrescu: – Amintirea care m-a însoțit toată viața a fost cea a bunătății, loialității si pozitivismului părinților mei . Este cel mai frumos cadou posibil , dar și o Armă Secretă împotriva Intrușilor nedoriți din viața mea . Acest lucru m-a înzestrat cu o putere de a Privi prin Oameni și a mă feri de Liane și paraziti !
Marina Almășan: – Cunosc și eu câteva astfel de „Liane”…E bine că ai dobândit puterea de a le ține la distanță! Dar de România, ce amintiri te leagă?
Luminița Dobrescu: – Amintirile legate de țara mea sunt pestrițe, dar în timp au supraviețuit numai cele bune ! Ceea ce nu mai întâlnesc astazi este Prietenia Neconditionata și este foarte trist , să vezi cum Lingușitorii se adună în jurul tău atunci când simt , precum animalele de pradă, că pot profita de vreun favor, sau să-ți răpească momente prețioase în scopuri meschine .
Marina Almășan: – Să mai rămânem puțin în Trecut. De ce ai ales să pleci? Care a fost traseul tău, după ce te-ai despărțit de România?
Luminița Dobrescu: – O întrebare la care nu se poate răspunde în câteva cuvinte , dar voi încerca să sintetizez momentele și cauzele . Unul din motive era legat de viața mea privată, pe care-și pusese pecetea o căsnicie neîmplinită , pentru care tratamentul cel mai eficace era înlăturarea rădăcinilor alterate . Cealaltă cauză este legată de filozofia și Ideologia mea de atunci , de aspectul politic al unei Societăți bazate pe minciună, oportunism , mutilată de structura ei perversă , de a-i răpi individului dreptul la cuvânt și la o dezvoltare normală a spiritului său. Chiar dacă mi-am părăsit țara în 1970, de EA nu m-am despărțit niciodată..A fost ca o CĂSNICIE LA DISTANȚĂ și cred că fiecare dintre semenii mei care au avut aceeași soartă,au ramas ,TACIT, cu o imensă și ireversibilă dragoste față de locul de baștină. Cine afirma contrariul-MINTE.
În ceea ce privește acel traseu de care mă întrebi,de la bun început am rămas în Germania (Berlin), unde am primit imediat un contract de disc cu casa HANSA -ARIOLA, iar ulterior și cu EMI ELECTROLA. Practic, am intrat imediat în activitate,cu toate că încă nu vorbeam limba germană, cu turnee, spectacole, înregistrări de discuri și două seriale de TV(ZDF) . Astfel nu am simțit prea mult ruptura de țară, poate numai prin faptul că nu mai vorbeam limba maternă, ci limba germană.
Am intrat imediat la GOETHE INSTITUT ,unde am studiat limba germana 3 ani .
Marina Almășan: – De obicei, când o femeie ia o astfel de decizie radicală – ma refer la plecarea din țară – în ecuație se află și un bărbat. Cine a fost acela, în cazul tău?
Luminița Dobrescu: – Bărbatul și femeia sunt lăsați de Dumnezeu spre a sta împreună și a învinge greutățile soartei, pe de altă parte de a savura și plăcerile acesteia. Bineînțeles că nu puteam sta singură . 
Dintr-un turneu antecedent ii cunoscusem pe frații CICEU(CICERO) ,cunoscuți jazzmani încă din Romania, în Berlin făcând parte din renumita orchestră a Radiodifuziunii berlineze SFB ,dirijată de celebrul PAUL KUHN. Cu Adrian Ciceu am început o frumoasă colaborare care, încet încet s-a extins și în plan personal. Am si convietuit împreună timp de 10 ani de zile . Adrian s-a ocupat foarte intens de cariera mea , de un nou stil de a cânta și de a înțelege muzica . Incepusem să cânt și eu cu acea faimoasă orchestră SFB. Repertoriul și stilul meu de a cânta începeau să se schimbe , așa încât anii care au urmat au fost foarte tare influențați de acestă școală nouă .
Marina Almășan: – Noi, femeile, avem nevoie de bărbați, în general, sau ne putem descurca și singure?
Luminița Dobrescu: – Bineînțeles că avem nevoie de bărbați, așa cum 
și ei au nevoie de noi,asta nu numai afectiv vorbind, ci la modul general .Tot în general mi-a plăcut să mă descurc singură în viață, dar un pic de ajutor nu strică uneori ….! Dar depinde din ce unghi privim acel AJUTOR. Concluzia la care am ajuns de-a lungul vieții este că noi, femeile, suntem poate mai tari și mai consecvente în multe privințe, de aceea întâlnim din ce în ce mai multe femei de SUCCES care l-au atins prin propria forță , așa cum ,de exemplu, ai realizat TU o cariera demnă de menționat ,draga Marina !
Marina Almășan: – Mulțumesc frumos, dar nu încerca să-mi abați atenția! Revin la subiect: în cazul tău, ce rol au avut bărbații?
Luminița Dobrescu: – Observ că vrei ,încet-încet, să-mi dai ȘAH MAT….hahahaha !
Îmi place întrebarea…. păi sa vedem cum stau lucrurile .
– Primul meu soț, cu care , din păcate din multe puncte de vedere nu m-am înțeles, a jucat totuși un rol important,chiar de Manager, în scurta mea cariera din Romania, înaintea plecării mele în Germania. Imi organiza spectacole,scria texte excepționale, poate chiar unele din cele mai bune din tot ce cântasem până la acel moment. Se ocupa de ținuta mea vestimentară, mă specializa în limba franceză și engleză, el fiind un fel de Enciclopedie Ambulantă .Avea bun gust, cultură, un gust rafinat la muzică și artă. Era student la Arhitectură, mai târziu devenind unul din influenții arhitecți din România( a condus proiectul Metroului din Bucuresti și în parte a lucrat la proiectul Casei Poporului )
– Lansare mea in Romania o datorez unui „Quartet” de 4 bărbați .
Compozitorul GEORGE GRIGORIU ,regizorul VALERIU LAZAROV, regizorul CORNEL POPA, profesorului meu de muzică din liceu , numit de noi PUFULETE și ….doamnei ILEANA POP .
Compozitorul George Grigoriu mi-a oferit primul meu hit, DOAR BAIETII SUNT DE VINA
Prin profesorul meu de muzică am apărut pentru prima dată la TVR ,într-un grup de muzică populară al carui solistă eram. Cu ocazia unui spectacol al acestui grup am fost remarcată de către regizorul Cornel Popa și Ileana Pop, care m-au lansat în emisiunea Clubul Tinereții .
Cu VALERIU LAZAROV am avut multe colaborări , dintre care un film de televiziune intitulat OMUL și CAMERA care, ulterior a căștigat un premiu important la Festivalul filmului de televiziune de la Montreux. Uitasem sa-l menzionez pe compozitorul EDMOND DEDA , cu a cărui nemuritoare piesă OF INIMIOARĂ am câștigat festivalul CERBUL DE AUR din 1969 .
– În Germania, mai târziu, ADRIAN CICERO și actualul meu partener de viață ( de 36 de ani) cu care am abordat o noua latură a carieirei mele, în domeniul ARTEI și ANTICHITĂȚILOR .
Marina Almășan: – Ai, deci , fără îndoială, o bogată experiență, în domeniul relațiilor cu sexul opus! Ce le reproșezi, în general, bărbaților?
Luminița Dobrescu: – Nimic de fond, au fost benefici, poate numai punctul meu de vedere s-a schimbat de-a lungul vremii… Nu degeaba se spune că TOTUL ESTE RELATIV , chiar așa și este !
Marina Almășan: – Unde greșim noi, femeile, in relația cu ei?
Luminița Dobrescu: – N-as spune neapărat că noi, femeile greșim cu ceva față de scumpii noștri bărbați. Relația BĂRBAT- FEMEIE este o chestiune de CHIMIE, în ultimă instanță, pe care atunci când ” nu suntem pe val” nu o înțelegem așa bine ! De abia după ce trăim un Fiasco, începem să disecăm situația și să ajungem la concluzii mai obiective. Dar este bine așa, altfel am ramâne FOREVER visători, fără să înțelegem sâmburele și fascinația relației despre care vorbim.
Eu am un mare respect față de această temă și sunt convinsă că , până la ultima mea suflare, voi rămâne pe undeva acea ADOLESCENTĂ teribilistă cu șarm, care se juca cu bieții băieți, tocmai pentru că natura ne-a înzestrat pe noi, femeile, cu un simț în plus, de aici rezultând privilegiul de care ne bucurăm….Săracii bărbați!
Marina Almășan: – Ei, să nu le plângem de milă! Să mai zăbovim puțin în sfera sentimentelor: ai făcut greșeli de care-ți pare rău? ( in sfera sentimentelor)
Luminita Dobrescu: – ABSOLUT! dar eram parcă drogată sentimental ,
cu un nou sentiment de dragoste. Mai târziu am realizat cât de superficială eram, lăsându-mă influențată de ” UN FOC DE PAIE” care , chiar prin însăși definiția lui, trebuia să se stingă după scurt timp, ceea ce s-a și întâmplat… Dar din aceste experiențe negative nu poți decât să înveți…. Ceea ce am și făcut !
Marina Almășan: – Dacă spui că ai învățat, am să insist: dacă ai mai avea 20 de ani ( dar cu experiența de acum!) și ai fi pusă în situația de a alege, ce bărbați ai evita cu tărie?
Luminița Dobrescu: – La vârsta de 20 de ani este greu să nu greșești, atunci când este vorba de alegerea unui bărbat. In cazul meu, vârsta de referință justă ar fi 35 de ani , iar barbații pe care i-aș evita cu tărie , ar fi:
– cei fără o EDUCATIE SENTIMENTALĂ
-fără cultură
-cei căsătoriți , în orice caz
-cei fără UMOR și „AUTO -UMOR” în special
– cei fără CHARISMĂ
Marina Almășan: – Tare greu de evitat, dai peste ei la tot pasul! 😊…. Mai cânți? Ce? Când?
Luminița Dobrescu: – Chiar dacă momentan cântatul nu mai ocupă un loc primordial în viața mea, asta poate și pentru faptul că locuiesc departe de țară, a rămas cântatul pentru mine însămi, indiferent de circumstanțe, dar audierea de muzica bună, îmi va însoți existența în continuare.
Oferte ar exista , dar nu le pot da încă un contur special în acest moment , dar mă voi gândi la o posibilitate …. SURPRIZE,SURPRIZE !
Marina Almășan: – Atunci nu insist! ..Care este cea mai frumoasă amintire a ta, din lumea muzicii?
Luminița Dobrescu: – Am multe amintiri frumoase din lumea 
minunata a MUZICII, dar cea care mi-a marcat viața și destinul a fost , cu siguranță, CERBUL DE AUR din 1969.
A fost ca un vis frumos, din care nu dorești să te mai trezești așa de ușor !
Marina Almășan: – De ce crezi că ai câștigat Cerbul de aur?
Luminița Dobrescu: – ÎNTREBARE INCUIETOARE ! Observ că, de la inceput, încerci să-mi dai SAH MAT , dar încă nu e posibil !….Raportat la vremea respectivă, cred ca eu am adus în acesl peisaj al muzicii ușoare românești, tocmai prin stilul meu interpretativ, prin vestimentație modernă, prin însăși atmosfera creată în acele 3 MINUTE SACRE de la Brașov, un vânt proaspăt, fiind OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT ,ÎN MOMENTUL POTRIVIT !
Marina Almășan: – Cum ți-a marcat acest lucru viața?
Luminița Dobrescu: – Dacă n-ar fi existat această constelație fericită, poate aș fi rămas în țară și mi-aș fi urmat drumul carierei deja începute. Aș fi devenit O REGINĂ LA EA ACASĂ; așa , am devenit… O REGINĂ IN EXIL ! Dar în viață nu le poți avea pe toate și, sincer vorbind, sunt foarte multumită de viața mea, de tot ce am realizat, mai presus de toate că bunul Dumnezeu m-a avut tot timpul în paza sa , ferindu-mă de vicii și de boală .Restul este ISTORIE, LEGENDĂ !
Marina Almășan: – Planurile tale de viitor includ România?
Luminița Dobrescu: – S-ar putea, mă gândeam , cândva, să mai trăiesc și în țara mea….dar vom vedea ..! Singurul lucru de care mă tem este că nu mă mai pot adapta la stilul de gândit din Romania, la brutalitea
vieții cotidiene, la stresul care distruge societatea, la răutatea oamenilor și la superficialitatea sentimentelor interumane existente .Este o lume cam îndepartată de ceea ce cunoșteam eu cândva, dar timpul trece , oamenii se schimbă,stresul și Internetul au contribuit enorm la înstrăinarea și izolarea INDIVIDULUI . Bineînțeles că mi-ar plăcea să realizez un nou Album, dar casele de discuri sunt orientate pe o muzică cu care eu nu doresc să mă identific.
Marina Almășan: – Nici nu te-am vedea într-un astfel de peisaj muzical! În final, te rog să adresezi un sfat pentru toate femeile care citesc „femeide10.ro”.
Luminița Dobrescu: – Femeile care ne citesc, ne iubesc – altfel nu și-ar pierde timpul cu o astfel de lectură. Sfatul meu este să rămână în continuare frumoase, inclusiv la suflet, pentru că nu ai pozitivismul ne ajută să supravietuim stresului cotidian, si ne face să ne simțim, indiferent de vârsta pe care o avem, tinere și veșnic îndrăgostite de ceea ce este frumos…și de ce nu? și de umbrele noastre veșnice – bărbații! Vă iubesc și vă respect!
Comentează