În 1948, pe când lucra la Institutul de Tehnologie al United States Air Force ca inginer, Edward Aloysius Murphy jr. s-a exprimat public și foarte plastic, caracterizându-și asistentul: ” Dacă are vreo posibilitate de a greși, o va face” . Fraza aceasta a rostit-o Mr. Murphy , nebănuind nicio clipă că întreaga omenire o va îmbrățișa, cât de curând, transformând-o într-o lege universală, cu valabilitate nelimitată în timp și spațiu și acordându-i numele autorului său involuntar.
Murphy, om cât se poate de serios, contrar aparențelor, a fost vădit deranjat de interpretarea amuzantă a legii sale. Acest ” dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost” fusese gândit la modul cel mai serios de ” emitentul” său, Murphy spunând că e un principiu de bază al proiectării preventive și atrăgându-ne atenția că în viață trebuie să fim mereu pe fază, pentru a putea face față celor mai nefavorabile condiții.
De atunci, imaginația jucăușă a Planetei a iscat numeroase alte legi similare. Diverși hâtri anonimi s-au inspirat din zicerea istețului inginer american și au scornit propriile legi, care de care mai amuzante, astfel încât, la ora actuală, ne înfruptăm cu nesaț din toate aceste mostre de umor, amuzându-ne teribil și plasându-le sub pălăria generoasă a ilustrului inginer, deși ele nu au nici în clin nici în mânecă cu domnia sa. Îl evocăm însă pe Murphy, cu o simpatie nedisimulată, atunci când ni se întâmplă diverse lucruri și găsim în toate, explicații ce derivă, chipurile, din legile lui. Chiar și banala felie cu unt, dacă ne cade din mână cu partea unsă spre parchet, motivul este aceeași lege a lui Murphy.
Foarte atentă la fenomenul “Murphy” din jurul meu și la miile de ” murphy” necunoscuți care l-au copiat pe cel original în elaborarea de “legi”, am realizat că, de fapt, nu trebuie să fii un mare geniu, pentru a adăuga tu însuți o lege la colecția universală a celor de mai sus. Viața este atât de generoasă în exemple și situații de tot felul, încât poți extrage cu ușurință fapte din jurul tău, care, întâmplându-se cu o anumită frecvență și probabilitate, pot candida la noi titluri de legi.
Să mă combateți dacă greșesc. De câte ori nu vi s-a întâmplat să vă purtați câte o lună în poșetă umbrela fără ca să plouă, iar taman atunci când norii se rup în capul dvs, să constatați că în dimineața respectivă v-ați schimbat poșeta, uitând să transferați și umbrela? De câte ori vi se întămplă ca, atunci când aveți de notat repede un număr de telefon, cel de la capătul celalalt al firului să vă audă bombanind : ” Unde naiba mi-o fi pixul?” iar apoi ” Offf! Fir-ar sa fie de pux, nu scrie!”? De câte ori n-ați auzit strigându-se “Casă liberă” la Mega Image, taman în momentul în care tocmai ați ajuns la casă, după o coadă consistentă? De câte ori nu v-a făcut copilul viroză, cu febră mare și tuse ca de măgar, taman în preziua plecării la mare? Sau după prima zi de plajă? De câte ori nu vi s-a afișat pe ecran un telefon pe care-l așteptați de secole, vital pentru dumneavoastră, exact în momentul în care vă aflați într-un alt dialog telefonic cu șeful vostru sau cu o altă persoană imposibil de abandonat? De câte ori nu vă vine inopinat cineva în vizită, taman când vă pregăteați, de o săptămână, să urmăriți la televizor un anume film sau o anume emisiune? De câte ori nu sunteti obligată să participați la un eveniment cu masă mare și îmbelșugată taman în prima zi a curei de slăbire pe care ați început-o?
Mie toate astea mi se întâmplă cu o frecvență uluitoare! Și am mai observat ceva: când se anunță câte o mare catastrofă, sigur toți cei cu care voi vorbi ulterior despre asta, fie fuseseră cât pe-aci să se afle chiar în acel loc, fie au trecut la două străzi distanță și cinci minute diferență. Și toți îi mulțumesc lui Dumnezeu că i-a ferit de necaz.
Când moare vreo mare personalitate, mă sui pe pereți auzind colegi care-mi povestesc, brusc toți, cum au vorbit cu respectivul chiar cu o zi înainte și era bine. De parcă moartea îți trimite mai întâi preaviz și ai timp să-ți avertizezi cunoscuții că urmează s-o mierlești mâine, la ora opt și-un sfert.
În aceeași situație de mai sus, toți își amintesc obligatoriu ce buni amici erau cu defunctul și ce minunat era, deși în realitate l-ar fi strâns de gât la fiecare intersectare.
Dacă te pune dracul și povestești cuiva despre o problemă de sănătate pe care tocmai ți-ai descoperit-o, cu siguranță toți cunosc pe câte cineva care are fix aceleași simptome sau a primit acelasi diagnostic. Urmează, evident, o listă întreagă de sfaturi care ți se dau, evident contradictorii.
Alegeri nasc ele însele legi ale lui Murphy : indiferent cine iese câstigător, chiar dacă nu a întrunit decât 30 la sută din voturi, toată lumea va declara ca a votat cu el. Mici excepții se mai semnalează, dar oricum nesemnificative. “Dizidenții” nu mai impresionază pe nimeni!
Exemplele pot continua. Trăim într-o societate de drept, unde legile din Constituție coexistă pașnic cu cele “de tip Murphy” , pe care viața ni le oferă din plin!
.
Comentează