banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Lacrimile din Studioul Pangratti

        

…La un moment dat, am simțit nevoia să o ating. Să mă conving că e reală, și nu o plăsmuire a nesfârșitei mele  imaginații… Respiram amândouă sub aceleași reflectoare, însă Adelina strălucea infinit mai tare, trupul său firav emana o energie care ne învăluise pe toți, noi, cele peste 100 de suflete din studioul de filmare, deopotrivă spectatori și lucrători ai Televiziunii Române.. Aș fi ascultat-o necontenit, căci povestea ei era de-a dreptul năucitoare. Ireală, aș zice. Să fii o tânără a zilelor noastre, frumușică foc,  cu o poziție socială de invidiat, cu o pregatire profesională de top, având în față un munte de oportunități, și să-ti amputezi, cu bună stiință,  atâtea libertăți, alegând să crești copilul abandonat al unei nechibzuite, născut cu inima beteagă și condamnat la moarte de toți medicii prin mâna cărora a trecut….nu-i un lucru ușor de priceput. Să te dedici cu totul nefericitului suflet de copil, în care inima nu va funcționa niciodată precum stă scris în cartea de anatomie, să renunți la ale tinereții valuri și să devii cea mai responsabilă mamă cu putință, să lupți pentru a prelungi cât se poate viața atârnând de un fir de ață, a copilului tău, care de fapt nu e al tău – sunt lucruri imposibil de înțeles, lucruri care încap cu greu în tiparele unei lumi nebune, în care Binele a ajuns un giuvaer prețios și atât de rar…

Dar nu, Adelina nu s-a vindecat de bunătate nici măcar după ce destinul si-a urmat cursul , transformându-i-l, după 10 ani de luptă, pe Cristi în înger, și lăsându-i sufletul pustiu, în urma sa. Adelina a strâns din dinți si a  luat-o de la capăt. Un alt copil, un alt condamnat la moarte de un destin nemilos… Adelina l-a luat pe Andrei din spital laolată cu același diagnostic crunt, care i-l răpise pe Cristi. “De ce faci acest lucru?” – am formulat, tâmp, curiozitatea care știam că stătea pe buzele tuturor celor din gradenă. – Pentru a se salva pe ea însăși – mi-a răspuns. Pentru senzația aceea inegalabilă de fericire supremă,  pe care ți-o dă binele pe care îl aduci în viața unui pui de om… Adelina e o tânără cochetă și atât de firavă, încât nu mă pot opri să n-o întreb cum de poate încăpea atâta suflet într-un trup atât de fragil…Vorbește cu atâta patimă despre copiii săi – cel plecat departe și cel de-acum –  încât mă vizitează un sentiment de rușine interioară : oare eu…când am făcut ultima faptă bună? Si cât de importantă a fost ea?…Cu siguranță, incomparabil mai măruntă, față de faptele Adelinei…  

…Trag cu ochiul spre gradene. Suprind niște tinere în haină militară care-și șterg, pe furiș, ochii cu batista. De lemn să fii, și nu poți să nu te emoționezi, ascultând-o pe Adelina. Care Adelina nu înțelege nici în ruptul capului de ce ni se par nouă atât de nepământene faptele sale… Andrei are acum 4 ani și a suferit, în Italia, operația salvatoare, cea care îl va ține departe, pentru totdeauna, de sfârșitul tragic pe care l-a avut Cristi…

Dar Cristi nu s-a sfârșit decât în aparență: el continuă să trăiască în amintirile Adelinei, care îi recitește, iar și iar, răvășitoarele însemnări din jurnalul său adolescent…

Înger îmi pare fata blondă de pe canapeaua alăturată.. Nici musca nu s-a auzit , în studioul Pangratti al Televiziunii Române, cât timp Adelina și-a spus povestea…

…. De veți urmări emisiunea de astăzi, luați-vă o batistă. Sigur veți avea nevoie.

 

Rubrică oferită de :

Femei de 10 pe Facebook