În dorința mea de a face, în fiecare zi, mișcare, am ales să tot cobor de pe șifonier și să urc la loc valiza mea, draga de LAMONZA. Aceasta gimnastică – cel puțin prima parte a mișcării compuse de mai sus – îmi oferă 
sentimentul că mă pregătesc pentru o nouă călătorie. De fapt, nu plec nicăieri, însă dacă tot “dau jos valiza din pod” ( vorba vine, căci e la loc de cinste, pe șifonier!), îmi și vâr năsucul în ea, răscolind printre amintiri și plimbându-mă, de colo-colo, cu ajutorul imaginației. Astăzi, spre exemplu, vă invit…la pădure! Dar nu într-o pădure oarecare, ci la una…de pietre!
Acțiunea se petrece în China, la Xi’an….
….Cum vă imaginați o pădure de pietre? Probabil ca pe o adunătură de bolovani, împrăștiați în jur. Ei nu! La Xi’an există un uluitor Muzeu, denumit : Pădurea de pietre sculptate( așa îi sună numele, tradus mot-a-mot!). Nu departe de zidul orașului, pe o suprafață de aproape 5000 de metri pătrați, chinezii au adunat, timp de 1000 de ani, 11.000 de vestigii istorice. Majoritatea sunt pietre sculptate, inclusiv monumente funerare. Cu caligrafia impecabilă a maeștrilor chinezi, au fost transpuse în piatră povești și povestiri istorice, dar și documente de o valoare inestimabilă, care vorbesc ( iată că și pietrele vorbesc!) despre istoria multimilenară a Chinei și despre schimburile sale culturale cu alte tări.
Pădurea de pietre nu este amplasată chiar sub cerul liber. Și asta – din motive de protecție ; dar nu pentru că 
chinezilor le-ar fi teamă ca nu cumva vreunul din vizitatori să părăsească muzeul cu o piatră în spinare! Ci pentru a le oferi exponatelor protecție deplină împotriva intemperiilor. Astfel, în cele 12 încăperi legate prin frumoase curți interioare, sunt amplasate, sub geamuri de vitrină și grupate cronologic și după conținut, blocuri de piatră sculptate cu complicatul scris chinezesc, având însă atașate expliicațiile aferente, în limba engleză. De fapt, că tot veni vorba, limba engleză devine tot mai prezentă și în viața poporului chinez: denumirile marilor magazine, plăcuțele stradale 
și inscripțiile importante sunt bilingve, iar anunțurile care se fac în mijloacele de transport în comun, la muzee și în alte locuri publice, sunt și ele în ambele variante. Numărul vorbitorilor de engleză a crescut și el considerabil, cel puțin față de acum 3 ani, când cu greu găseam pe stradă pe cineva, care să-mi spună unde e cutare loc, pe care-l căutam!
…La magazinul de souveniruri al Muzeului lumea își cumpără in disperare miniaturile exponatelor tocmai admirate și… zău că mi-aș fi luat și eu un bloc de jad, de dimensiunea unui “pachețel de primăvară”, dacă nu aș fi fost terorizată de ideea bagajului excedentar de la apropiatul zbor de întoarcere!
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează