Cine dracu ma pune sa fac ceea ce fac?!? Cum adica ce fac ? ca doar stiti cine sunt. Nu stiti ?!? Asta e problema voastra! Eu stiu foarte bine cine sunt : sunt eu insumi. Ce-i drept,nu tot timpul. Cateodata,sunt altcineva,ca atunci cand ma trimite nevasta-mea sa duc gunoiul,sau cand trebuie sa fac curat la locul de muncă.
„-…Ca doar nu vine Marita sa stranga dupa tine!” De parca eu stiu de care Marita vorbeste.Si daca stiu,tot nu-i spun ca stiu. Dupa situatii din astea,ma aleg cu o timida scarba de viata si cu o doza de nesiguranta,care ma face sa-l inteleg pe baiatul ala care se plimba pe scena,cu un craniu in mana,intrebandu-se „A fi ,sau a nu fi ?”Nici el nu stie, saracul,ce sa mai creada si asta pentru ca femeile nu ne inteleg niciodata..Nu inteleg ca avem nevoie de un pic de emulatie, pentru a ne intrece pe noi insine si a deveni,cum vor ele ; iar dorinta asta ne lipseste cu desavarsire. Ca,dealtfel si alte dorinte,pe care nu le recunoastem,ca doar nu suntem nici masochisti si nici sinucigasi…
Ehe ! Cine poate,oase roade,asa ca flacai,nu scapati nici o coasta,cat mai puteti. Noi,astia casatoriti,nu mai putem decat,sa ne lingem pe buze,ca ne-au scos dintii cand ne-am insurat,cum scoti ghiarele la pisici,ca sa nu zgarie canapeaua noua din salon. Ca si cum de canapea ne arde noua !La o adica, ne-ar scoate si ochii,ca sa nu mai privim in jur, dar n-am mai putea sa le vedem pe ele, cat sunt de elegante,imbracate cu rochia pe care tocmai si-au luat-o (verbul a cumpara se evita) „aproape pe gratis” Jur ! dar care,de fapt,a costat cat curentul electric pe juma’ de an. Și asta nu pentru ca ar fi curentul ieftin. Dar noi rabdam si suntem intelegatori, ca sa avem și noi un contraargument, pentru cand ne ducem,cu baietii,la o petrecere cu puternic iz alcoolic. „Iar mirosi a bautura ? De unde vii la ora asta?” – de parca noi le intrebam de unde vin ele, cand miros a Chanel…
Pe lumea asta nu exista dreptate ! Na,ca am inceput sa filozofez.Banuiesc ca toti filozofii au fost insurati,ca altfel nu-mi explic,cum de stateau toata ziua pe ganduri si isi puneau intrebari existentiale.”Ceva e putred in Danemarca !”Asta tot baiatul ala cu capul de mort a spus-o,dar cel putin,el a avut curajul ,sa-i spuna ei: „-Du-te, fato, la manastire!”….Oare la manastirile din Danemarca or avea ceva parfumuri scumpe sau țoale de import ?Oare i-o fi dat si ceva bani de cheltuiala ? Vedeti cate intrebari ma framanta?…ca as trimite-o si eu la manastire unde, mai mult ca sigur,s-ar duce,daca s-ar respecta conditiile de mai sus.
Daca nu…m-ar trimite ea……
Și nu la manastire.
Dan V. Dumitriu, Laval, Canada, iulie 2020
Sursa foto: rodkombgd.ru
Comentează