Fiecare dintre noi a văzut până acum cel puțin un film sau a auzit despre piese de teatru. Însă nu toată lumea știe ce se ascunde, de fapt, în spatele ecranului pe care se difuzează filmul sau în spatele cortinei trase. Tot spectacolul actoricesc, fie el reprezentat de actori într-un film sau pe o scenă, are la bază foarte multă muncă.
Zilele trecute a avut loc un eveniment la Galeriile de Artă din Focșani, unde am avut șansa să-l întâlnesc pe actorul Gabi Costin, să-i ascult discursul, părerile despre actorie, cariera de actor, dar și despre viață în general. Bineînțeles, nu puteam rata ocazia de a-i adresa și eu câteva întrebări.
Gabriel Costin este un actor de teatru, film și voice-over român, născut în Focșani. A cochetat cu actoria încă din copilărie, când a participat la STEF (Stagiunea Teatrală a Elevilor Focșăneni), apoi a fost în Teatrul Pod al domnului profesor Cătălin Naum, urmând să studieze actorie la UNATC. A jucat în numeroase piese de teatru, filme, emisiuni de televiziune, precum “În puii mei” și a dublat personaje din filme și desene animate, cum ar fi Emile din “Rattatouille”, Mumia din “Hotel Transilvania”, “Paddington”, “Ralph strică tot”, Pumba din “Regele Leu”, Soos din “Ciudățenii” și multe altele.
Actorul a povestit oamenilor prezenți în sală că a fost descurajat, dar nu s-a oprit din ceea ce făcea. “Trebuie să facem ceea ce ne place, pentru că asta ne face unici”. Aceasta a fost una dintre primele replici cu care ne-a primit într-un tur al carierei sale.
În copilărie îi era rușine să vorbească în public, dar persoanele din jurul său l-au ajutat, într-un anume mod, să-și depășească teama. A fost pus să recite poezia “Luceafărul” în autobuz, iar acela a fost momentul în care a înțeles că poate învinge tracul.
Ne-a povestit despre clipa în care a fost întrebat care este hobby-ul lui și răspunsul său a fost “actoria”. I s-a spus că aceasta este o meserie, dar el voia să dea de înțeles că a reușit să-și transforme hobby-ul în job. – “Întotdeauna trebuie să îți aloci timp pentru a deveni cea mai bună versiune a ta. Iar apoi trebuie să dai mereu cea mai bună versiune a ta pentru job-ul respectiv.”
Gabi Costin a vorbit și despre legătura care se creează de fiecare dată, între actor și personaj. – “În momentul în care ești pe scenă, poți să dai problema ta acelui personaj și să vezi cum reacționează el. El nu este eu. Asta e frumusețea. Mă pot îndepărta de el, după ce l-am îmbolnăvit de problemele mele”.
De asemenea, a vorbit și despre ceea ce însemnă actoria, dincolo de jocul actoricesc și de muncă. – “Nu mai ești tu, lumea nu te mai vede ca și cum ai fi tu, nu te mai cunoaște când începi să joci. Toate rolurile pe care le-ai interpretat, te ajută să descifrezi următorul rol. Actoria este un stil de a vedea viața, de a te raporta la lume. Este o meserie care nu se va sfârși niciodată, decât dacă îți dorești. Nu reușești să te plafonezi decât dacă vrei. Iar mie asta îmi place, pentru că oricum nu există ca două spectacole să fie la fel.”
Printre toate aceste cuvinte despre cariera sa, păreri și povești, a reușit să strecoare și câteva sfaturi de viață, care s-au dovedit a fi utile pentru el, și pe care a simțit nevoia să le împărtășească, cum ar fi acesta: “Este foarte greu să nu ai așteptări. Dezamăgirile vin dintr-o așteptare care este înșelată. Ar fi bine să nu avem așteptări. Dar este ușor de spus și greu de făcut.”
Gabi Costin susține că putem ajunge să învățăm despre arta actoriei, reacții, mimică, gesticulații și din filme. Dacă un actor “se hrănește” cu filme, poate învăța câte ceva de la actorii ce joacă în filmul respectiv. Același lucru se poate spune și despre piesele de teatru. Actoria este o meserie care te ajută să ajungi cel mai bun, permițându-ți să înveți și de la cei din jurul tău. – “În funcție de rolul pe care îl joci, la teatru ești un cap mic într-o sală mare, iar la film ești un cap mare într-o sală mică.”
După aplauzele primite, după ce a făcut poze cu cei care voiau să valorifice acest eveniment cu o amintire, după mulțumiri și aprecieri, mi-am croit drum printre persoanele din jurul meu și văzându-mă în fața actorului Gabi Costin, l-am întrebat dacă poate răspunde și la întrebările pe care le pregătisem pentru el.
Am simțit un oarecare entuziasm în privirea lui, transmitea o energie contagioasă și avea un zâmbet prietenesc pe chip, prin care reușea să te asigure că te poți simți în largul tău lângă el.
Sala s-a golit, râmânând doar eu alături de actorul Gabi Costin, concentrați asupra interviului, vocile noastre fiind singurele zgomote care se mai auzeau în sală:
Miruna Dascălu: “Așa cum se spune că <Viața bate filmul>, credeți că și <Teatrul bate viața>?”
Gabi Costin: “Viața bate tot. Viața este mai neașteptată decât orice situație închipuită, pentru că totul se întâmplă pe moment. Viața începe, dar nu știi niciodată când se termină.”
M.D.: “Am înțeles că dublați filme și desene animate. Reușiți, astfel, să țineți în viață copilul dinăuntrul dumneavoastră?”
G.C.: “Da. Dublajul este o plăcere vinovată. Când eram mic, mă uitam la desenele dublate de italieni și îmi doream foarte mult să fac asta. Aveam un casetofon și înregistram Bugs Bunny, apoi îl înregistram pe un video și încercam să fac dublaj acasă, numai ca să ascult cum mi se aude vocea. Și într-adevăr, îmi place că mă ține tot timpul viu. Văd desenele înaintea tuturor. Mai mult decât atât, mă mai întâlnesc pe la festivaluri cu diverși elevi care îmi spun că le-am bucurat copilăria. Îmi dau seama că fac asta din 2008, și desenele de atunci sunt ale copiilor care acum sunt oameni mari.”
M.D.: “Care este rolul care v-a făcut să înțelegeți că aparțineți lumii teatrului?”
G.C.: “Când eram în liceu, am avut un rol prin care mi-am dat seama că pot să fac asta. Eram în STEF și personajul pe care l-am jucat se numea Ligurio din <Mătrăguna> a lui Niccolo Machiavelli și a fost un spectacol care era proaspăt pentru acea vreme, dar și pentru lumea profesionistă, nu doar pentru STEF. Făceam parte dintr-o clasă de arte plastice, și ne-am apucat cu toții să lucrăm la decor, să pictăm. Costumele le-am făcut la teatru, urmărind niște desene. Și a fost un spectacol mare. Am lucrat la el 7-8 luni. Și și-au dat seama, mulți dintre noi, că trebuie să urmăm calea asta. De acolo, din spectacolul respectiv, eu și Cosmin Nedelcu am dat la actorie. Ligurio a fost rolul care m-a făcut să înțeleg că pot să fac meseria aceasta, pe care oricum îmi doream să o fac. Dar acest personaj mi-a certificat că într-adevăr se poate. Cred că este frustrant să îți dorești să faci un lucru și să vezi că nu te pricepi, dorința să fie mai mare decât putința. Dar Ligurio mi-a confirmat că pot să o fac.”
M.D.: “Din câte am înțeles, trăiți replica și simțiți aplauzele. S-a întâmplat vreodată ca un personaj să-și pună amprenta asupra existenței dumneavoastră?”
G.C.: “Îmi place să cred că nu, și în ultima perioadă încerc să scap, oarecum, de toate personajele. La început, a fost acest Ligurio care și-a pus amprenta cumva asupra mea, pentru că am stat mult cu el, fiind 8 luni de repetiții. Iar după, în facultate, am dat peste o grămadă de personaje și nu mai aveam timp să le iau cu mine. Mulți ziceau că unele personaje pe care le interpretam semănau cu Ligurio și nu-mi venea să cred. Poate că m-a influențat cumva, dar după, am lucrat atât de mult, încât mi-am dat seama că aveam 30 de spectacole pe lună și eu nu mai reușeam să vorbesc cu expresiile, cuvintele mele, să simt emoțiile mele. Și în toată alergătura asta, nu mai știam unde eram eu. Am început să le dau pe toate la o parte și să mă caut pe mine. Nu cu gânduri egoiste, în niciun caz.”
M.D.: “Au fost momente în care v-a fost greu să vă despărțiți de un personaj?”
G.C.: “Chiar dacă știam că este ultimul spectacol, întotdeauna mă gândeam că mai vine unul. Atașamentul față de ceva, nu e bun. Trebuie să știi când e timpul să dai drumul. În ultimul timp mi-am dat seamă că nu mă voi mai întâlni cu unele personaje, dar nu am simțit regret față de ele. Am înțeles că a fost o perioadă din viața mea și îi mulțumesc acelui personaj pentru ce m-a învățat. Mergi orice ar fi mai departe, pentru că nu știi ce urmează. Poate că urmează ceva și mai bun, mai frumos, mai interesant decât ceea ce a fost. ”
Mulțumesc, domnule Gabi Costin pentru timpul acordat, pentru sinceritate și vă urez mult succes în carieră și de acum încolo!
Miruna Dascălu
Comentează