De data aceasta, am realizat un sondaj de opinii ce aparțin… adulților.
Am adresat întrebările “De ce, oare, de când lumea și pământul, adulții simt nevoia să le dea mereu sfaturi tinerilor? Și de ce, oare, tinerii nu prea se dau în vânt să-i asculte?” unor adulți cărora le sunt recunoscătoare că și-au rupt din timpul lor, pentru a-mi oferi răspunsuri atât sincere, cât și diferite între ele.
Primii mei intervievați sunt chiar părinții mei.
Mama mea, doamna care m-a învățat să fiu elegantă în mișcări și corectă în cuvinte, cea care m-a învățat să fiu puternică și să nu mă împiedic niciodată de o pietricică aflată pe drumul meu predestinat, să mulțumesc mereu pentru ce am și să zâmbesc în fiecare zi. Iar acesta este răspunsul mamei mele: “Ca mamă, port în suflet grija permanentă față de copilul meu. La fel ca mama mea, ca mama mamei mele, ca orice părinte.Uneori refuzăm să vedem că ai noștri copii au crescut. Și de aceea suntem atât de grijulii. Dar în atenția aceasta, uneori exagerată asupra lor, nu credem că ei ar putea lua o decizie corectă sau că ar face lucrurile așa cum ar trebui. Mergem pe premisa: <<eu am trecut prin asta, așa e bine să faci>>. De cele mai multe ori, sfaturile pe care le dăm au un puternic impact asupra lor. Dar sunt și momente când tinerii nu prea le iau în seamă. Poate datorită vârstei, poate datorită anturajului, poate pentru că și noi greșim. Cert este că acest principiu funcționează de la o generație la alta, iar copiii noștri vor da și ei sfaturi la rândul lor, continuând această idee.” (Postolache Nicoleta)
Tatăl meu, cel de la care am moștenit simțul umorului, dar și abilitatea de a avea destulă încredere în mine încât să învăț din propriile greșeli, să iau totul așa cum vine, să știu că inima mea contează mai mult decât aș putea crede. Cu toate că știu că ar vrea să rămân mereu mică, am crescut și am ajuns să-i pun întrebări pentru articolele pe care le scriu. Iar mândria pe care o simte el, mă face să fiu și eu mândră de mine. “Adulții sunt oarecum trecuți prin viață și asta îi face mai încrezători, poate chiar superiori, în a da sfaturi adolescenților. Tinerii nu au răbdarea necesară să-i asculte, tocmai pentru că vor să trăiască prezentul, cu toate că realizează că s-ar putea întâlni cu situații în care un sfat ar fi de folos. Cu toate acestea, consider că nu este momentul pentru a primi sfaturi de la adulți. Tinerii trăiesc momentul. Ei asociază viitorul alături de ce spun cei de vârsta lor. De exemplu, este o mică competiție între ei în ceea ce privește viitorul fiecăruia. De ce ar trebui să urmeze sfaturile unui adult,atâta timp cât ei trăiesc printre tineri? Dacă ar urma sfaturile oferite de un adult, unii tineri s-ar putea îndepărta de prezent, de activitățile lor. Însă doar cei care respectă adulții, cei care au răbdare să îi asculte, pot face o comparație imaginară. Spun <<imaginară>> pentru că adolescenții nu au trăit momentele prin care au trecut adulții.” (Dascălu George)
Pot să mă consider o elevă foarte norocoasă, datorită profesorilor pe care îi am la liceu. De multe ori, aceștia ne vorbesc și din perspectiva unui părinte, nu doar a unui profesor. Fiecare zi la liceu se simte ca o evadare din stresul adolescentin, tocmai dorită relației care s-a formai atât între noi, elevii, cât și între noi și profesori, în cei aproape patru ani de când împărțim aceeași sală de clasă.
Datorită acestei relații bazată, în primul rând, pe stimă și disciplinare, mi-am permis să întreb trei dintre profesoarele de la liceul unde învăț, dacă le-ar face plăcere să îmi răspundă la întrebări. Toate cele trei doamne profesoare au fost de acord să facă parte din acest sondaj, oferindu-mi, pe rând, răspunsuri.
Doamna profesoară Toia Deniza este unul dintre acei profesori care ți-ar putea ajunge imediat la suflet. Am învățat întotdeauna de drag la materiile dumneaei. O să apreciez mereu caracterul doamnei- un buchet de dispoziție bună, seriozitate, glume incredibile și profesionalism. Răspunsul pe care l-am primit de la doamna profesoară este: “Adulții simt nevoia să dea sfaturi tinerilor, din dorința de a-i ajuta. Adultul a trecut prin anumite experiențe, iar uneori, rezultatele acelor experiențe nu au fost plăcute. Și din acest motiv, simt nevoia să-i protejeze pe copii. Dar unii tineri nu vor să asculte sfaturile primite, pentru că își doresc să facă propriile greșeli, să capete experiență, să fie puși în fața unor situații în care să decidă ei, nu adultul. Iar aici intervine conflictul între generații. Adultul și copilul nu comunică, iar de aici apar conflictele. Este posibil ca nici adultul să nu explice de ce ia anumite decizii, dar nici tinerii nu au răbdare să asculte explicațiile celor cu mai multă experiență.”
Apoi, am adresat întrebările doamnei profesoare Mateiu Georgiana. Doamna Mateiu este una dintre persoanele cu cel mai blând și frumos suflet pe care am avut șansa să le întâlnesc până acum. Pe lângă zâmbetele care apar pe chipurile noastre din momentul în care doamna pășește în clasă, pare că ziua urmează să fie deja mai bună. Datorită dânsei, o să port în suflet, în această viață, credință, sensibilitate, bucuria de a trăi și puterea de a lupta. Pentru mine, doamna profesoară este un model. Și îi sunt recunoscătoare, întâi de toate, pentru asta. Mi-a răspuns la întrebări, bineînțeles, zâmbind: “Adulții vor să dea sfaturi, pentru că au impresia că au trecut prin viață și prin aceleași situații ca tinerii, deși generațiile se schimbă. Observ că, acum, nu mai pot spune că sunt schimbări de la o generație la alta, adică din 4 în 4 ani, ci chiar mai repede. Fiecare are alte activități, dorințe. Dar noi, adulții, ne dorim ca tinerii să știe cât mai multe și să fure din <<inteligența>> noastră. Pentru că… am trăit și am văzut. Și nu ne dorim ca ei să facă aceleași greșeli ca noi. Deși, uneori ar fi mai potrivit să facă o greșeală, ca să poată realiza singuri importanța pe care o are un sfat sau un gând bun de la un adult. Dar, desigur, adolescenții nu vor să asculte sfaturile, pentru că sunt la vremea rebeliunii. Ei cred că știu totul sau că știu mai bine. Unii dintre ei nu se simt înțeleși. Anturajul, informațiile false de pe telefon influențează foarte mult tinerii și nu pot să accepte că există și gândiri diferite față de ale lor. Am putea pune totul pe seama vârstei.”
Și nu în ultimul rând, am primit un răspuns și de la doamna profesoară Miron Elena. O să-mi amintesc mereu de tablele pline de cuvinte scrise mărunt sau mai mare, de săgeți, de explicații și de faptul că de la o noțiune ce părea nesemnificativă, ajungeam să discutăm despre tot felul de lucruri interesante. Doamna profesoară mi-a dat, acum ceva timp, un sfat. Mi-a spus să pun din sensibilitatea sufletul meu, în ceea ce scriu. Voi face tot ce pot ca să avansez în cariera de jurnalist, ținând cont mereu de acest sfat. Încă din primul an de liceu am învățat, datorită doamnei, cât de importantă este corectitudinea, atenția, dorința de a ști cât mai multe, dar și de a fi capabil să îți asumi o greșeală, din care să și înveți. Îi mulțumesc doamnei Miron atât pentru cele învățate, cât și pentru răspunsul la cele două întrebări: “Cea mai bună sursă de cunoaștere este experiența. Adulții recunosc această sursă, dar apreciază că experiența nu este obligatoriu să fie a ta. De aceea, ei extrag esența experienței personale și o împărtășesc tinerilor, cu gândul ca aceștia să nu repete greșelile lor. Tinerii, însă, doresc să trăiască propria experiență. Ca adult, consider că <<a învăța>> din experiența personală este un lucru minunat, dar să înveți din experiența celui de lângă tine este mult mai valoros. Pe de altă parte, tinerii caută îndrumare și exemple de urmat în rândul celor de o vârstă cu ei, nu de la părinți, profesori, etc. Ei doresc să fie stăpânii propriei vieți, să dețină controlul, chiar dacă riscă eșecul.”
Acum sunt în ultimul an de liceu. Totul o să devină o amintire, dar ce am învățat până acum de la profesori, o să mă ajute toată viața. Nu mă refer la teorii, ci tocmai la sfaturile pe care le-am primit și pe care am ales să le ascult.
Mulțumesc, încă o dată, pentru timpul acordat, pentru răspunsuri și pentru învățături.miruna
Miruna Elena Dascălu
Comentează