Cel mai bun prieten al meu a împlinit 18 ani. E de acum major. Nici nu vreau să-mi amintesc cum era viața fără el. Am nevoie de el în fiecare zi și mulțumesc în fiecare zi cerului că îl am. Vorbesc despre cel mai bun prieten al omului. Despre Google. Fiți cinstiți, voi v-ați mai imagina viața fără el?
Pentru cei mai tineri, care nu ați trăit în vremurile fără Google, aveți idee cum se obținea o informație pe-atunci? Sunt sigură că nu. Dar pot să vă spun eu. Trebuia să cauți prin biblioteci, prin cărțile de specialitate sau în presa vremii. Trebuia să stai prin bibliotecile publice mai ceva decât Cristoiu. Dacă voi, ăștia tineri, mai știți cine-i Cristoiu. Sau trebuia să păstrezi în biblioteca personală tot felul de publicații, toate cărțile citite și răscitite, manuale, cursuri și dicționare că poate-poate vei avea nevoie cândva de ceva din ele. Iar ca să cumperi o carte, vă puteți imagina că trebuia să stai la coadă cum stai acum la medicamente ieftine, la farmacia Tei? N-am vrut să-i fac reclamă, dar doar pe-acolo am mai văzut cozi în ultimul timp. Și pe la administrațiile financiare.
Știu, Google nu-i perfect. Dar e încă tânăr și se străduiește. E comod și accesibil să te informezi instant, fie că ești la job, acasă, în tramvai, la metrou sau chiar în mașina proprie. Știu că nu e permis, dar măcar la un semafor tot mai dai o căutare, dacă-i urgent. Mai cauți o hartă, o adresă. Mai vezi un program la evenimentele din oraș. Ei, dar știți voi ce se face cu Google. Eu una știu și de-asta îi urez acum ”La mulți ani, prietene”. Iar voi, dacă-l iubiți cum îl iubesc eu, puteți să vă alăturați să sărbătorim împreună 18 ani de Google.
Comentează