Bărbații din viața mea Ea și El

La bine. Și la rău?

Ce se-ntâmplă, oameni buni? Vorbesc aici doar cu oamenii buni. Nu ăia care-şi bat nevestele. Cu atât mai puţin cu ăia care bagă cuţitul în ele. O altă femeie omorâtă de bărbatul cu care a împărţit patul? M-am îngrozit azi când am deschis televizorul. M-am îngrozit din nou. Femeia tocmai avusese un succes profesional, câstigase un concurs pentru o funcţie mai bine plătită. Probabil era fericită. Şi vine dobitocul cu cuţitul. Intră în spitalul unde lucra ea, în cabinetul ei, încuie uşa şi o hăcuieşte. Pentru că ea îndrăznise să intenteze divorţ. E clar de ce făcuse pasul. Pentru că până la crimă fusese, probabil, un lung şir de de violenţe. Se săturase. Când promiţi că îi vei fi alături la bine şi la rău, sunt sigură că nu te-ai gândit că răul îl va provoca chiar el. Iar tu, bărbate, dacă eşti cu adevărat bărbat, nu profita de superioritatea ta fizică să îţi impui punctul de vedere. Şi nu, niciodată, dar absolut niciodată nu ridica mâna asupra ei, indiferent de ce-ai văzut acasă, la mă-ta şi la tac-tu. Nu, nu ai dreptul. Chiar dacă ai acte pe ea. Nu ştiu dacă la noi există statistici. Nu ştiu câte femei mor de mâna lui, a soţului, a partenerului, a tatălui copilului. Am văzut însă o postare care m-a impresionat. Un artist turc a fixat pe pereţii unei clădiri din centrul Istanbulului 440 de perechi de pantofi cu toc, simbolizând numărul femeilor ucise de partenerii lor în Turcia în 2018. Oare câte sunt la noi? Ne spune şi nouă cineva? Draga mea, nu-l lăsa să dea în tine. Niciodată, Sub niciun motiv. Şi, ţine minte, decât ca pantoful tău să ajungă pe un zid comemorativ, mai bine foloseşte-l să-i tragi tu un şut în dos, înainte de a fi prea târziu.

Uscatoare rufe