Ea și El Jurnalul Valentinei

Iubirea de mamă

 

Venim pe lume goi, fără prea multe așteptări, dar cu mult entuziasm. Oamenii care ne-au dorit și care ne iubesc ne așteapta cu lacrimi și multe speranțe. Acum înțeleg mai bine….

Toată viața suntem în căutarea a ceva inefabil, numit perfecțiune. Fără sa realizăm că nu există decât momente care pot doar atinge acest nivel. Clipa în care bebelușul meu ,Milan Cristian, a decis că e timpul să mă cunoască, este imposibil de descris în cuvinte. Perfecțiunea are acest dar: se ascunde de cuvinte, pentru că ea mai degrabă se simte, se trăiește, se experimentează când te aștepți mai puțin. In cele mai simple lucruri: privirea lui de dimineața, când se trezește și caută sânul, caldura pe care o degajă, lipit de pieptul meu, culoarea și forma perfectă a tutoror părților corpului său mic, zâmbetul său….vai, zâmbetul acela, pe care fiecare mamă și l–a imaginat timp de 9 luni de zile, chiar 42 de săptămâni, în cazul meu:)image

Când îl vezi pentru prima oara, realizezi că viața este perfecta, în felul ei simplu de a fi, că perfecțiunea ta are un nume, că tu ai contribuit la existența ei.

Se spune că un copil își alege părinții și nu invers. Că el știe mai bine în ce familie să vină și care este scopul său acolo. Tu nu ai altceva de făcut, decât să-l asculți cu atenție.

Un copil este o ființă pe care ne-a împrumutat-o Dumnezeu ca să facem un curs intensiv despre cum să iubim pe cineva mai mult decât pe noi înșine, despre cum să ne schimbăm cele mai mari defecte pentru a le da cele mai bune exemple și despre cum să învățăm să avem curaj. Da, asta e! Să fii tată sau mamă este cel mai mare act de curaj pe care îl poate face cineva, pentru că presupune să te expui la toate tipurile de durere, dar mai ales incertitudinii că faci lucrurile corect și temerii de a nu pierde ceva atât de iubit. Cel mai pretios și mai minunat împrumut, pentru că sunt ai noștri atâta timp cât nu pot avea grijă de ei înșiși, dupa aceea aparțin vieții, destinului și familiilor lor.

Se spune că ei, copiii, dansează înainte să afle că există muzică pe lumea asta. Toate mamele își aduc aminte cum se amuzau când puiul lor începea să danseze în burtică. Pentru ei lumea este încă perfectă, nimic nu le amenință siguranța, fericirea și inocența. Iar cea mai mare responsabilitate a unui părinte, este, dupa mine, aceea de a le păstra intacte. În fața lui, a noii vieți pe care o aduci pe lume, moare orice urmă de egoism. Te dedici cu trup și suflet unui pui de om, care îți devine motivul de a trăi, iar sentimentele incredibile de dor, iubire, grijă, afecțiune, protecție, se multiplică la nesfărșit, pentru că nu mai au grad de comparație. Iubirea unei mame este infinită, nu se poate compara cu nici un alt nivel de iubire. Cuprinde în ea o fomă de adrenalina care te conține și te controlează, dar cel minunat lucru este că te ghidează spre a deveni o mamă așa cum bebelușul și-a dorit.

imageNe e teamă că nu vom fi mame perfecte. Credeți-mă că este o teamă nejustificată. Niciun bebelus nu-si doreste sa aiba o mama impecabila, ci una care sa-i ofere ceea ce are cel mai mult nevoie: dragoste necondiționată; restul le descoperiți împreună pe parcurs. Nu mai există pentru tine cuvinte precum “imposibil”, “nu am chef”, “nu am timp”, “nu pot”, pentru că instinctele care te îndrumă cum să ai grijă de el sunt o realitate naturală, care se activează automat. El este pilotul acestei călători lungi și sentimentul de încredere pe care ți-l transmite, aprinde leoaica din tine. Îi dă forța de a pune lucrurile în mișcare și de a face lucrurile înțelept. Dar și greșeli, pentru că viața nu este un program de calculator. El însă, bebelușul tău, este perfect tocmai pentru că a venit pe lume și ca să te ajute să devii o variantă îmbunătățită a ta insăți. Nu trebuie să fii pregătită pentru nimic, pentru că legătura dintre voi indestructibilă îți va fi ca o hartă. Este bebelușul tău și de cele mai multe ori știe mai bine decât tine tot ceea ce trebuie să faci tu pentru el.

El te ghidează, te îndrumă să îl indrumi și nu vrea decât lăptic și multă iubire. Și nu mă abțin să îl răsfăț, pentru că în lume există multi adulți frustrați tocmai pentru că le-a lipsit iubirea în copilărie. Deci, deci decat un fustrat mare, mai bine un răsfățat mic! 🙂

Este de ajuns să devii pentru el cea mai importantă persoană și natura își va urma cursul. Sunt recunoscatoare și fericită că am descoperit acest fel de iubire pentru că e singura care îți schimbă iremediabil viața și ți-o completează, dându-i cel mai important sens: responsabilitatea față de o altă persoană, în fața căreia doar dragostea necondiționată contează.

Îl iubesc infinit pe Milan Cristian al meu, și mă iubește necondiționat, pentru că el e pruncul meu și eu sunt mama lui.

pelinel

 

Publicitate