Mai sunt câteva minute până când feribotul cu numărul 91 ne va culege din micuțul port din fața Primăriei și deja freamăt de emoție!
Poate și pentru că mă cheamă Marina, tot ceea ce este legat de corăbii și de marinari mi se lipește automat de suflet. Iubesc plimbările pe mare si mai mult ca sigur, într-o existență anterioară, am fost și eu matelot, poate chiar pe nava lui Nansen!
…Astăzi, micuța corabie pe post de “autobuz maritim” ne va duce , pe mare, pâna la Peninsula Bygdoy, unde sunt adunate o mulțime de muzee ale orașului, majoritatea cu tematică marină. “Fram” este cel cu care am decis să începem, poate și pentru faptul că una din cărtile cele mai îndrăgite ale copilăriei mele a fost “Fram, ursul polar”. Denumirea Muzeului din Oslo nu are însă decât o legătura indirectă cu ursii polari : “Fram”este, de fapt, denumirea corabiei cu care au avut loc legendarele explorări norvegiene din zona polară.
…Avem Oslo Pass ( legitimația care îți oferă gratuitate pe tot transportul in comun, precum și acces gratuit in majoritatea muzeelor din oraș) , așa că nu mai trebuie să plătim cele 75 de coroane ( aprox.40 RON) pentru bilet. Motoarele feribotului se pun în mișcare și în scurt timp, construcțiile de pe maluri o iau, în galop, în sens invers, depârtându-se de noi. Ca la un semnal auzit numai de ea, Geta se pune pe fotografiat, iar eu încep sa studiez “natura vie”din jur : câteva zeci de turiști, majoritatea cupluri, majoritatea asiatici, apoi câțiva băieți frumoși care formează echipajul vaporașului, și în fine noi – două românce gălăgioase și vesele, îmbibând în noi, cu poftă, imagini, sunete, arome – adică tot ceea ce poate da consistența amintirilor de mai târziu.
..Douăzeci de minute și drumu-i gata! În fata noastră – o căsuță ca de povești, suficient de galbenă pentru a se decupa de tot peisajul natural din jur. Pe frontispiciul său , imediat lângă faimosul titlu, o mențiune importantă : în 2018, Tripadvisor a catalogat Muzeul Fram ca fiind Muzeul Nr.1 din Oslo.
Frammuseet a fost inaugurat pe data de 20 mai 1936. Grație lui, locuitorii planetei și generațiile următoare de norvegieni au putut afla detaliile uluitoarelor explorări polare norvegiene și câte-n lună și în stele despre faimoșii exploratori, despre care și noi am citit, sau am auzit, copii fiind, adică atunci când eram pasionați de aventuri și de cărțile de călătorii. Fridtjof Nansen, Otto Sverdrup și Roald Amundsen sunt trei nume cu care norvegienii de astăzi se mândresc : fac parte din istoria lor și reprezintă o mărturie de necontestat a curajului pe care acest popor l-a demonstrat, in decursul istoriei sale. Fauna din regiunile polare este și ea bogat reprezentată – un argument în plus pentru ca muzeul să fie unul din preferatele copiilor….
…În sala uriașă de la intrare, centrul este dominat de celebra corabie. Este, fără doar și poate, cea mai solida nava de lemn construita vreodată și care a stat captivă în sloiurile de gheață ale Oceanului Arctic, vreme de 3 ani de zile, plutind in deriva odată cu acestea!
Wow! Penumbra pe care intentionat au gândit-o edilii Muzeului încarcă atmosfera de mister, transportându-te în misteriosul Nord al Planetei, spintecat de traseul corabiei din fața ta…E noapte, așadar, afară șuieră un vânt năpraznic, combinat cu zgomotul deloc prietenos al turbatelor valuri. Sunetele nu sunt doar în imaginația noastră : din difuzoare ingenios pitite, răzbate fundalul sonor gândit de cei ce au conceput muzeul. Pare că totul e aievea…. Urci pe puntea principală, de unde, cu emotie începi să cutreieri toate ungherele navei. Iată sala mașinilor, iată cabinele marinarilor, iat-o chiar și pe cea a lui Nansen! Ce fascinant este să privești în interiorul lor : Doamne, cât de austere sunt aceste cămăruțe care îi țineau captivi pe curajosii marinari ani la rând, departe de lumea civilizată și de familiile lor!…patul e atât de mic, pe pereți sunt înșirate pozele îngălbenite de vreme ale rudelor de acasă, iar de jur împrejur – obiectele de folosință personală : haine, ustensile de bărbierit, cărți de geografie, creioane, rigle și compasuri risipite pe mese micuțe.. Iată și atelierele în care marinarii meștereau lucruri necesare lor în calătorie, iată și depozitele de hrană, iată și sala de mese, cu pian cu tot… Din difuzoare răzbate murmurul de altădată – un amalgam de voci masculine și râsete, suprapuse peste o melodia cantată la pianul mecanic…
Nava Fram a fost comandată, proiectată și construită de către constructorul scoțian-norvegian Colin Archer, pe baza indicațiilor pe care le-a primit de la însuși Nansen, unul dintre cei mai remarcabili exploratori norvegieni, care a și finanțat de altfel construcția ei, primind un ajutor și de la guvernul Norvegiei. La acea vreme, Nansen a formulat o teorie conform careia ar fi existat un curent arctic directionat est – vest, ce se deplasa dinspre Siberia spre Polul Nord, iar de acolo, in jos, spre Groenlanda. Genialul explorator a conchis ca poate sa atinga Polul Nord lasind intenționat vasul prins in banchiza de gheata, pentru ca apoi acesta sa fie purtat in deriva de catre curentul arctic cu pricina. In acest scop era nevoie de un vas puternic, care să țină piept ghețurilor întâlnite în drumul său spre nord. Și uite-așa s-a născut “Fram”, atăt de bine construit, încât a mai fost folosit ulterior la încă două expediții polare. Așadar, impunătoarea corabie a intrat de trei ori în istorie, asociindu-și numele cu cele trei mari expediții polare : expeditia de la Polul Nord intreprinsa de Fridtjof Nansen (1892 – 1896), expeditia condusa de Otto Sverdrup in arhipelagul arctic canadian, regiunea Nunavut (1898 – 1902); și expeditia de la Polul Sud intreprinsa de Roald Amundsen (1910 – 1912). Rezistând cu brio celor trei încercări, Fram a rămas în istoria explorarilor mondiale ca fiind nava care a navigat cel mai departe, atit catre nordul, cit si catre sudul Planetei. La inaugurarea vasului, Nansen a declarat că “nu există nimic, între cer și pamânt, care să nu poată fi facut la bordul lui Fram”.
Dar legendara corabie nu este nici pe departe singurul exponat, fie el și gigantic, al muzeului Fram. Muzeul este structurat pe trei niveluri, sub forma unor coridoare deschise ce îmbraca pereții exteriori ai uriașei sale săli în care-și doarme veșnicul somn vaporul lui Nansen. Pereții sunt acoperiți de fotografii alb-negru din expedițiile navei Fram și de nenumarate texte explicative, în norvegiană și engleză. Excelent sistematizate, vitrinele verticale abundă în obiecte și mărturii despre istoria corabiei și despre expedițiile la poli. Te trezești zăbovind în fata fiecărei vitrine și studiind obiect cu obiect, imaginandu-ți-le în exercițiul funcțiunii, atunci, demult, pe corabia zguduită de valuri și de spintecarea gheturilor veșnice…Aparatele, instrumentele, toate obiectele expuse ni se par acum atât de rudimentare, desi pe atunci reprezentau vârfuri ale tehnologiei. Exponatele sunt dintre cele mai diverse, începand de la mărunte obiecte pentru viața de zi cu zi – chibrituri, tirbușoane, pipe, ochelari etc și până la săniile dotate cu de toate, care străbăteau, trase de câini, întinderile nesfârșite de alb.
….Și ca o curiozitate, întâlnita pe unul din panourile însoțitoare : Operatiunea de scoatere pe uscat a corabiei Fram a necesitat mai mult de 2 luni si a presupus utilizarea unui motor electric ce deplasa nava cu 1 cm/min…
După vizitarea Muzeului Fram, drumul până la Ambasada României, unde suntem cazate, ni s-a părut deodată atat de scurt, iar dormitorul nostru – un adevărat palat!
Fotografii: Georgeta Nistor
Serial realizat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Ambasadei României la Oslo, Ambasadei Regatului Norvegiei la București și Camerei de Comerț si industrie România-Norvegia
Comentează