banner marshal garden
Călătorii Timp liber

Jurnal de călătorie la Oslo. Episodul 25. Astăzi despre …”papa bun”!

   

Cea mai  frecventă întrebare, care mi se pune atunci când revin dintr-o țară mai puțin “calcată” de turiștii români, este “Și..ce ai mâncat pe acolo?”. Curiozitățile culinare ale celor din jurul meu sunt nesfârșite, dovadă că suntem un popor de gurmanzi, preocupați la modul cel mai serios de ceea ce  “bagă la ghiozdan”.

Ei, iată, Nu! nici în Norvegia n-am murit de foame! Asta am spus-o pentru cârcotașii care, la plecare, mă “încurajau” cu replici de genul : “vezi că ăia, pe acolo, au papilele gustative înfundate, o să cam faceți foame!”. Mărturisesc că, preventiv, mi-am strecurat în bagaj, la plecare,  câteva borcănele de zacuscă și o rotiță de cașcaval dobrogean. Le-am cărat degeaba și le-am  mâncat de milă! Mâncarea nu ne-a lipsit , fie că ne-o  pregăteam singure, în bucătărioara noastră de la Ambasadă, fie că ne opream în drum să “ciugulim” câte ceva ( verbul reflectă posibilitațile financiare ale unui turist român “rupt în fund”, cum spunea cândva amicul meu, Ion Cristoiu!) fie că onoram invitațiile la masă ale unor prieteni făcuți la fata locului. 

Pentru că mulți dintre curioși vor sa stie, în primul rând, ce anume găsești in supermarketurile norvegiene, voi rezuma într-un singur cuvât : totul! Ele nu diferă prea mult de ale noastre. Firește, aceasta dacă e să ignoram etichetele cu prețurile ce țin pasul cu salariile astronomice ale norvegienilor! Să vă spun , bunăoară, că pâinea cea mai ieftină – cea de toate zilele – bate spre 20 de lei?!?…Sunt însă și excepții : bunăoară, pe căpșuni și afine – fructele mele preferate, am dat fix atâția bani, cât dau și acasă, la Mega Image.. În rest, produsele nu diferă aproape deloc. Ceva “nuanțe”, pe la raioanele de carne, mult-mult pește – proaspăt și “îmbuteliat” în conserve, și, firește, destule branduri necunoscute nouă, indigene sau venite în vizită din țările vecine. Iar când spun “nuanțe”, mă refer, spre exemplu, la cârnații de ren. Nu-i așa că n-ați gustat niciodată?!? Sunt delicioși, chiar dacă, la “chip” nu se deosebesc prea mult de mioriticii cârnați de porc! 

La raionul “Brânzeturi”, vedetă este brânza tradițională “brunost”, pe care culoarea maronie și aroma de caramel o deosebesc de suratele sale. Ea are un gust puternic și este foarte populară în rândul norvegienilor, reprezentând însă o ciudățenie pentru turiști,  care, la plecare, iși strecoară în bagaje,  mostre din acest aliment, ce amintește, de fapt, de vremurile nu atât de îndepărtate, în care Norvegia era o țară foarte săracă. 

Ceea ce norvegienii pun în farfurie diferă si în funcție de zona în care aceștia locuiesc . Astfel, cei de pe coastă preferă pestele, fie sub formă de file, fie hering murat, fie sardine, iar cei ce locuiesc la munte au în frigidere predominant carne de vânat și de miel, dar și lactate și ouă. 

    Ca o caracteristică generală a bucătăriei norvegiene, după aproape o lună  petrecută la Oslo în trei tranșe – la Eurovision 2010, ca șef de delegație a României, apoi la filmările din 2015 și acum, în 2019 – pot trage o concluzie oarecum fundamentată : norvegienii mănâncă bine, mult și – ceea ce e cel mai important!- foarte sănătos. N-am să uit niciodată micul dejun “suedez” cu care reușiseră să ne impresioneze organizatorii finalei Eurovision de la Oslo, când ne pierdeam printre zecile de platouri cu diferite feluri de pește, gătite în tot atâtea feluri! Somon, cât am mâncat eu, în acele două săptamâni, nu am mâncat în toată viața mea! 

Desigur, bucatele specifice țin de tradiția norvegiană și sunt  o rezultantă a faptului ca, în această parte a globului, predomină peștele, fructele de mare și vânatul. Însă globalizarea și-a vârât codița și în această parte a lumii, astfel că  norvegienii de astăzi îsi comandă, cu seninătate, prin restaurante, spre exemplu, pizza și paste. 

Ca și obiceiuri culinare, vă voi spune că locuitorii Norvegiei obișnuiesc să mănânce 3 mese pe zi. Sau chiar patru, dacă e să ne referim la cei care mai adaugă, înainte de culcare, încă un sandwich. Micul dejun este “rece” și i se asociază obligatoriu o cafea, vine apoi prânzul – servit, de regulă, la serviciu, sub forma unui “prânz la pachet”, iar masa principală este cina caldă, pe care norvegienii o servesc în familie. 

  Iar acum s-o luăm în ordine. 

  Micul dejun se numește “frokost” , este plin de proteine și este considerat a fi  masa principală a zilei. La micul dejun al norvegianului de rând, acesta pune pe masă cam tot ceea ce mâncăm și noi :  mezeluri de toate felurile, brânză, iaurt cu cereale, oua – gătite sub formă de  ochiuri sau omletă, pâine cu unt ( de regulă, cu semințe) si miere sau dulceata. Delicioase – dulceturile de citrice sau cele din fructe de pădure.  În cești, veți găsi ceai ( mai rar) , lapte sau cafea, după cum preferă fiecare. De fapt, cafeaua este sevită la orice oră din zi, în Norvegia. Chiar și la cină, dar numai pe post de desert, si nu în timpul mesei! Nu lipsește de pe mese peștele – surprinzător, pentru un mic dejun, nu? Acesta poate fi somon afumat, hering, caviar, crevete, crab sau țipar afumat. Alături de omletă și roșii, peștele reușește să transforme micul dejun norvegian într-o masă delicioasă. Ai alte opțiuni? Iți poți face un sadwich cu pui curry, brânză Jarslberg, maioneză, salam și pâine proaspătă. 

Iar copiii norvegieni consumă, la micul dejun, ca și ai noștri, cereale cu lapte. 

Prânzul norvegian este unul “la pachet”. Matpakke este așa numitul „pachetel de prânz” si e format dintr-o felie sănătoasă de pâine – de regulă cu cereale si seminte – pe care norvegienii o ung cu unt din belșug, și peste care fiecare adaugă ce-i place : salam, somon fumee, felii de ou fiert și brunost, adică brânza aceea închisă la culoare. 

Ora prânzului îi găsește pe norvegieni la serviciu, de aceea nu se poate vorbi, decât de sărbători, despre acele : ciorbă, felul 1, felul 2 și desert – ca la noi. Firește, fac excepție restaurantele.

  Cina, spuneam, este masa principală a zilei, si norvegienii o servesc în jur de ora 4-5, atunci când se reunesc, în familie. Slava Domnului, măcar cina e caldă! La norvegieni, cina este bogată în carbohidrați ( cartoful este omniprezent) și în proteine – carne și pește. La cină, gospodinele norvegiene pun pe masă somon,  fie el proaspăt sau afumat, dar și propria lor varianta de hamburger , de regulă cu carne de ren, apoi salată de cartofi, ouă si bere. A nu se înțelege că norvegienii consumă numai somon. Nici gând! Mai poposesc frecvent în farfuriile lor, mai cu seamă la cină,  halibutul ( acum am auzit si eu prima oara de el!) dar si codul. La capitolul carne rosie, norvegienii se dau în vânt, ca toți nordicii de altfel,  după chiftele – kjottboller ( le știți, doar, pe cele comercializate de IKEA!)  si după fripturile la gratar, pe care le servesc apoi cu diverse sosuri cremoase, nu foarte unsuroase însă. Sosul de smântănă și cel spaniol predomină. 

La cina de Crăciun, gospodinele obișnuiesc să pregătească “Pinnekjott”. Sună extraterestru, dar e foarte pământean : sunt, de fapt, coaste din carne de oaie, coapte și uneori afumate, pe care gospodinele le gatesc la abur, câteva ore, pe un “pat de mesteacăn”. O altă specialitate cu nume exotic este “Smalahove” : cap de miel sărat sau afumat. 

Și chiar dacă oaia, porcul , vita și vânatul ( elan, ren, iepure, rață sau cocoș de munte) sunt consumate curent, la mesele norvegienilor,  materia primă cel mai des folosită de bucătarii și de gospodinele de aici rămâne însă peștele. Dintre toate înotătoarele marine, învingător la popularitate este somonul. Somonul afumat norvegian se lăfăie bine-mersi în farfuriile gurmanzilor din toate colțurile lumii, adjudecându-și titlul de “cea mai importantă contribuție a Scandinaviei la bucatăria internațională”. Există o multitudine de feluri în care se prezintă acesta, fiind servit cel mai adesea cu ouă ochiuri, marar, sandwichuri și sos de muștar. 

Mai puteți servi somon și sub denumirea de “gravlaks” – numele “ de scenă” al acestuia  este “somon îngropat”. În mod traditional, gravlaks trebuie tinut 24 de ore într-un amestec de zahăr, sare și ierburi, după care trebuie congelat sau macar ținut la o temperatura foarte joasa. Întrucât cuvântul “grav” înseamnă, în norvegiană,  a îngropa, s-a încetățenit ideea  că somonul ar fi și el îngropat în pământ, ceea ce e total eronat! Bine, fix așa stăteau lucrurile în evul mediu, și asta pentru a se asigura procesul de fermentare. Acum lucrurile s-au schimbat. Gravlaks merge și el la export, norvegienii gasind , pentru a-l comercializa cu succes, numeroase alte denumiri internationale, mult mai ..”prietenoase”! 

Omelett

O specialitate norvegiana ceva mai ciudată este așa-numitul Raksfisk. Așa a fost intitulat păstrăvul fermentat, inrudit cu “verișorul” lui suedez, cu o denumire și mai complicată:  “surstromming”. 

Până în secolul 20, crustaceele nu se bucurau de prea mare succes, în Norvegia. Poate și din cauza abundenței de pește, dar și mai mult, din cauza timpului mare pe care trebuie să-l pierzi, pentru a le pescui. Acum însă, mai ales pe timp de vară, crustaceele se bucura de un mare “succes la public”. Creveții, crabii, scoicile au patruns pe lista de preferințe ale norvegienilor. Cu homarii e ceva mai complicat : sunt ceva restricții privind “vânarea lor” , așa ca și prețul a devenit cam piperat. Norvegienii se obișnuiesc să se adune laolaltă in așa numitele “krabbefest” – un soi de petreceri în care, evident, se consumă crabi, pe scară largă. 

Nu pot să depășesc subiectul fructelor de mare, fără a declara, sus și tare, că de departe cei mai gustoși creveți ai șederii noastre la Oslo ne-au fost serviți de prietenul nostru, moldoveanul Gabriel Birjovanu, tenor de succes la Opera Natională din Capitala Norvegiei. Și asta pentru că au fost gătiți de artistul însuși, după ce ne-a pus la încercare condiția fizică, plimbându-ne prin toate ungherele mărețului edificiu care găzduiește Opera. 

 

În trecut, în exporturile Norvegiei, pe primul loc conducea detașat batogul uscat, denumit , la el acasă, “torrfisk”( v-ați dat deja seama că “fisk” înseamnă “pește”) 

În zilele noastre, norvegienii se pot lăuda cu o sumedenie de mâncăruri pe bază de pește. Se aliniază la start somonul, codul, heringul, sardina sau macroul. Peștele și fructele de mare sunt consumate proaspete, afumate, marinate sau murate. Cele mai populare supe de-a lungul coastei  sunt cremele pe bază de fructe de mare. Într-un restaurant foarte aproape de țărm, Ionuț Eriksen , presedintele Camerei de Comerț si Industrie România-Norvegia,  ne-a dat gata cu o astfel de supă, pe care eu , sincer, n-am reușit s-o uit nici până acum, și, ori de câte ori îmi amintesc de Norvegia, farfuria cu supa cu pricina mi se instalează instantaneu în fața ochilor minții, ca un adevărat reflex pavlovian! 

Notabilă a rămas si cina servita în compania lui Cristian Turc, patronul “Visit Romania”, care a vrut să rămână veșnic în memoria noastră ca fiind cel care ne-a ajutat să descifrăm “pe viu” tainele delicateselor pe bază de …balenă! 

…În final, încercand să sistematizez  informațiile mele culinare despre Norvegia, mi-am amintit cum, cu  ceva ani în urmă, filmând cu cameramanul meu preferat, Dragoș Imireanu , tot prin Oslo, am avut ocazia să filmez, pentru TVR,  execuția unuia din cele mai tradiționale feluri de mâncare norvegiene, pe bază de Oslo : Lutefisk. Am fost de-a dreptul încântată, țin minte, că un master-chef celebru în zonă ne-a explicat, pas cu pas, maniera de preparare a acestui fel tradițional ; cateva lucruri mi se păruseră de atunci cam ciudate, însă am dat vina pe limba engleză insuficient stăpânită . Odată ajunsă acasă și continuând documentarea, am găsit Lutefisk-ul norvegian inclus în diverse topuri ale celor mai ….scârboase mâncaruri din lume!!! Motivul?  Pai vă spun tot eu. Lutefisk este o mancare traditional norvegiana din cod. Până aici toate bune și frumoase! Codul însă,  a fost tinut, pentru mai multe zile, intr-o soluție de…. leșie!!! Pentru cine nu știe, leșia este o solutie puternică, o chimicală industrială, folosită în curățarea canalizărilor, pentru omorârea plantelor, pentru dizolvarea coarnelor de vaci, dar și pentru producerea de biodiesel și baterii! Bucătarii norvegieni țin codul în leșie pană când carnea devine într-atât de caustica , încât se dizolvă si se face transparentă! Țin minte că am citit, pe Google, explicația și…m-am dus repede să iau un Triferment… 

Fotografii realizate de Georgeta Nistor

Serial realizat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Ambasadei României la Oslo, Ambasadei Regatului Norvegiei la București și Camerei de Comerț si industrie România-Norvegia

 

Femei de 10 pe Facebook