Dacă te trec năduselile ( din varii motive), îți vom recomanda un loc pe post de…leac! Pe strada Christian IV Gate ( de fapt, “gate” inseamnă chiar stradă, în norvegiană!), la numărul 12, o fațadă de clădire care simbolizează ea însăși răcoare, te îmbie să pătrunzi în interior. În cazul în care ești un turist responsabil, care se documentează înainte de a-și începe hoinăreala zilnică, vei ști ca aici se află unul din cele mai îndrăgite obiective turistice din Oslo.
….Mărturisesc că niciodată cuvântul “bar” nu mi-a incitat curiozitatea : Bachus nu se află în cercul meu de prieteni și nici măcar la petreceri nu reușesc să dovedesc ( ci poate mai mult de rușine) paharul umplut de gazde. Dar în combinație cu termenul “ice” care – știti și voi – înseamnă “gheață”, “Bar” sună interesant ; interesul mi-a fost zgândărit și , dupa ce Geta mi-a făcut cuvenita fotografie de la intrare, am pătruns înăuntru.
…Un magazin cu suveniruri, o norvegiancă blonduță și amabilă , apoi …câteva randuri de cuiere, de care atârna niște pelerine negre, cu blană la capușon. Pe spatele lor, aceeași denumire “Ice Bar”. Gazda ne transferă zâmbetul său larg, noi – ei – telefoanele mobile, care au deja pregătit pe ecran codul de bare al Oslo-Pass : cel care, prin scanare, are efect de “Sesam, deschide-te” pentru orice muzeu și pentru orice mijloc de transport în comun.
Suntem împachetate în cate-o pelerină unisex și unisize, timp în care aflu de la blondina care gravotează în jurul meu, că “Oslo Pass nu include și băuturi gratuite” ( asta ne-ar mai lipsi!) și că urmează să pătrundem într-o incintă în care temperatura nu urcă peste… minus 5 grade Celsius! Ni se propun și mănuși, insă nu rimează cu fotografiatul, sigur ne vor încurca, așa că refuzăm politicoase și , trăgând cu râvnă de ușa metalică pe care scrie încă o dată “Ice Bar”, pătrundem in …frigider!
..O atmosferă feerică se dezvăluie privirilor noastre : o încăpere uriașă, aidoma unei peșteri și stăpanită de o penumbră groasă, luminată feeric în culori fosforescente. Este amenajată ca un bar adevărat, cu toate cele obisnuite unor asemenea “lăcașuri” . Doar că…aici totul este din gheață : și mesele , și banchetele ce le înconjoară, si statuile care “colorează” interiorul, si “lucrările de artă” de pe pereți. Am folosit această expresie ,referindu-mă în special la replica înghețată pe un perete, a vestitului “Țipăt” al lui Munch, pe care tocmai îl admirasem, cu o seară înainte, în original, în muzeul dedicat marelui pictor norvegian.
…Gurile noastre slobozesc aburi, ca în miezul iernii. Pare că trăim o poveste, dintr-acelea pe care le gândea Andersen, la gura sobei. Doar sticlele de la bar par a fi adevarate. Si sunt singurele elemente colorate din peisaj. În rest – gheață peste tot, albă si încremenită – cât vezi cu ochii! O rog pe Geta să-mi facă o fotografie pe tronul din gheață, care sigur este al Crăiesei Zăpezii, pe care o bănuiesc plecată puțin prin oraș, să se încalzească la soare. Astăzi, în Olso sunt 20 de grade.
….N-au trecut decât 10 minute de când am intrat în poveste, si deja frigul îmi ciupește obraznic obrajii, iar mâinile se descurcă din ce în ce mai greu cu fotografiatul. Hotăram, cu Geta, din priviri că “Ajunge!”. Sincer, mi-aș fi comandat un ceai cald, deși sunt sigură că nu au asa ceva în meniu. Și, în plus, nici măcar nu este inclus în Oslo Pass!
Fotografii: Georgeta Nistor
Serial realizat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Ambasadei României la Oslo, Ambasadei Regatului Norvegiei la București și Camerei de Comerț si industrie România-Norvegia
Comentează