Urmărind niște scopuri de documentare, am dat de curând accept tuturor bărbaților care mi-au cerut prietenia. Vorbesc, desigur, despre bărbații de pe facebook, să nu vă gândiți la 
altceva, că unde în altă parte să cunosc eu bărbați dacă stau toată ziua pe facebook? Scriu un roman și mi-au rămas câteva lucruri nelămurite, pe care sper să le descâlcesc – desigur, tot pe facebook. Chiar și rubrica asta trebuie întreținută – și e săptămânală, așa că trebuie să mă îndrăgostesc săptămânal, ca să nu mă repet. Ceea ce și fac. Acum, ca să fie clar: când te împrietenești cu un scriitor riști să devii un personaj. Să nu ziceți că nu v-am spus.
Iată ce-am observat. Când te împrietenești cu un bărbat din România, e vorba de o prietenie latentă. Tipul îți mulțumește – sau mai degrabă nu – pentru accept și îți mai dă un like din când în când. Dacă postezi ceva interesant, mai și distribuie. Cam așa procedez și eu. Bărbații străini însă sunt cu totul altceva. Imediat ce le-ai acceptat prietenia, se apucă să te copleșească cu mulțumiri, cu cereri de detalii din viața ta, vor să știe urgent dacă ești căsătorită sau nu, câți ani ai și cu ce te ocupi, dacă ai copii, dacă locuiești cu familia și alte asemena lucruri. Dacă i-am zis unuia că pune prea multe întrebări indiscrete, mi-a răspuns foarte pătruns că n-ar vrea să strice o căsnicie rânduită de Dumnezeu și de-asta vrea să știe. Ce am remarcat la bărbații ăștia străini că nu prea au simțul umorului. Dacă-i iei la mișto, nu se prind, ba dimpotrivă, îți mulțumesc pentru răspunsul tău drăguț.
Ei bine, acum ceva timp – nu prea mult, că v-am zis că mi se-ntâmplă săptămânal – m-am împrietenit cu un ceh, Bohdan. Nu știu ce mi-a venit. Poate pentru că fiu-meu, întors săptămâna trecută de la Praga, mi-a mărturisit în drumul de la aeroport spre casă că a ajuns să aprecieze mai mult românii după ce a cunoscut ceva cehi pe-acolo, care nu i-au plăcut. Nu sunt adepta generalizărilor. Desigur, există și la cehi, și la români, și la americani, și la arabi și la toate națiile pământului oameni buni și oameni răi. Dar asta chiar m-a incitat cumva, ia să vedem, o fi așa sau n-o fi? Așa că, normal, am dat accept. Sigur, nu mă așteptam să primesc feedback imediat, că fiind ceh am zis că o fi 
ca ai noștri. Dar nu. Mi-a răspuns imediat. Aici am avut prima surpriză, când mi-a spus bună dimineața deși aici era noapte. Da, era ceh, dar trăia din 2012 în San Francisco. Pot spune că la început a mers bine – atâta cât ar fi putut să meargă când eu eram îndrăgostită de alt bărbat. Și am făcut și prostia să-i mărturisesc. Să nu faceți asta niciodată. Nimic nu-i rănește mai adânc. Nu contează că ieri nici nu te cunoștea, că s-ar putea să nu vă vedeți în viața voastră și că poate și el ar putea avea o relație, deși susține că nu. Nici nu știu de ce am făcut-o. În primul rând probabil că am vrut să-l descurajez de la bun început. Chiar nu aveam nevoie de o complicație în plus. Eu aveam mai degrabă nevoie de un umăr pe care să plâng. Dar dacă asta îți dorești, vorbește cu o prietenă, niciodată cu un bărbat. Bărbații nu sunt buni de-așa ceva. Totuși, a fost drăguț și prevenitor și părea să-i pese de mine. Asta mă impresionează cel mai tare la un bărbat, cum crede el că e dator să protejeze femeia de lângă el. Și îmi place că aveam ce vorbi cu el. Ăsta e al doilea lucru care îmi place la un bărbat. Aveam conversații drăguțe, în care el îmi tot cerea să-i promit că mă voi gândi la o relație cu el iar eu mă feream cât puteam. I-am spus că sunt deschisă la o relație virtuală din care ne puteam retrage oricând, oricare dintre noi, dacă din orice motiv ne-am fi simțit inconfortabil.
”Nu crezi că ne putem trăi viețile virtual? Simt că ăsta e viitorul”, i-am spus eu.
”Te rog să nu mă asociezi cu o relație virtuală”, a pus el piciorul în prag. ”O vom face să meargă”.
”Adevărat? Chiar vrei asta?”
”Da”.
”De ce?”, îl întreb eu.
”Habar n-am. E un feeling”.
Cam așa mergeau discuțiile. Până a intervenit fusul orar. Între noi și San Francisco sunt 9 ore diferență. De aceea, niciodată nu aveam timp destul să stăm de vorbă. Uneori îl așteptam, dar mă fura somnul până la urmă. Când mă trezeam, el nu mai era. Mai ne lăsam câte un mesaj în lipsă, dar nu-i același lucru. Apoi, am început să simt că el nu mai era același. O femeie simte asta, chiar dacă e la mii de kilometri distanță. Am simțit că are pe altcineva. Se întâmplă și în viața reală, d’apoi în cea virtuală, în care nu ești sigur de nimic. Așa că ne-am despărțit, fără măcar să fim împreună. Ca un bărbat adevărat, a încercat să dea vina pe mine. Sau, poate, chiar avea dreptate. Avusesem o discuție care nu prea îmi plăcuse. Era de ceva vreme foarte tensionat, pentru că era pe cale să încheie un contract de valoare mare și era prins până peste cap cu asta. Am încercat să îl liniștesc și să îi spun că vor fi și alte contracte, dacă nu iese ăsta. Că mai sunt și alte lucruri importante decât banii. Asta nu i-a plăcut lui. Totuși, îmi spune:
”După cum ți-am mai spus, intenționez să mă întorc în Cehia. Și-mi doresc să întâlnesc o femeie cu care să-mi petrec restul vieții. Am început să te găsesc cu adevărat interesantă dar totul depinde dacă tu ești interesată să avem o relație. Tu mă placi?”
”Câteodată”, îi răspund eu, excesiv de sinceră.
”Câteodată? Ce vrei să zici?”
”Cred că sunt lucruri care îmi plac și lucruri care nu îmi plac”, răspund eu.
”Care sunt lucrurile care nu îți plac?”
”De ce nu întrebi ce-mi place? Îmi plac persoanele pozitive.”
”Nu sunt sigur că te interesează o relație serioasă. La revedere”, îmi spune omul, sătul de fițele mele.
”Nu sunt sigură că îmi poți oferi o relație serioasă. Îmi pare rău.”, îi spun eu.
Asta a fost tot. Sau aproape tot. Asta s-a întâmplat luni. Astăzi, miercuri, el și-a schimbat fotografia de profil. A pus una în care apare alături de o femeie. Sigur că am simțit un ghimpe în inimă, deși știu că e mai bine așa. Pe de altă parte, îmi dau seama că l-am jignit și că m-am gândit numai la mine. E drept că, rănită într-o relație anterioară, am fost excesiv de suspicioasă și asta a dăunat relației. Însă dacă el era de bună credință, nu am nicio scuză. Dar n-am de unde să știu.
Oricum, când vă implicați într-o relație, gândiți-vă și la fusul orar.
Comentează