Este atat de important sa le aratam vârstnicilor iubire! Mai cu seama daca ne sunt parinti! Nu banii pe care ii trimitem lunar sau la ocazii, si nu cadourile cu care le umplem sifonierele, atunci când drumurile ne aduc pe la ei – nu, nu de acestea au nevoie cei ce ne-au dat viața si inainteaza tot mai greu prin a lor… Ei au nevoie de iubire, de sentimentul că nu sunt singuri, ca îi mai pasă cuiva de ei si ca încă mai au pentru cine sa trăiasca. Picatura de iubire, pe care o strecuram în sufletul celor care ne-au îmbrăcat atata vreme în dragostea lor, devine, pentru ei, balonul de oxigen care le prelungeste viața, care ii dă acesteia un rost. Sunt atat de puține lucrurile de care au nevoie batrâneii noștri : în plan material, de o bruma de mancare ( Doamne, cat de puțin mănânca varstnicii, față de noi, cei în putere! Ca niste vrăbiute!), de vraful de medicamente vitale, iar apoi…de cate o vizita scurta a copiilor lor, făcuta “tampon” intre lucruri pe care gresit le credem “cu adevărat importante”… Și mai au nevoie de cate un telefon, din vreme-n vreme, si câte o intrebare, fie ea si banala, de genul “Ce mai faci?” Adăugați neapărat : “…dragă mamă!” sau “…dragă tată!”
Ascultati-i pe parinti, pe bunici, cât vă sunt încă alături! Ascultati-le oftatul, chiar de vor încerca să-l tină cât mai ascuns de voi, ascultati-le povestile, uneori enervante prin naivitate si repetare nesfarsita, sarutați-le mainile cu care v-au îngrijit, cand erați mici, strângeti-i la piept cât puteti de des si de strâns : nu, nu le veți lua aerul, ci li-l veti da. Îmbrațișarea voastră este, pentru ei, prelungirea unei vieti ce încă mai ticaie, din ce în ce mai stins, precum un ceasornic obosit.
Nu va dați în lături de la a-i mângaia, de a le netezi cu palma ridurile ce par a fi tot mai multe și tot mai adânci. Poate nu știti, dar multe din ele vi se datoreaza. Ca si firele albe, de altfel… Ca si denumirile complicate din diagnosticele puse de medici părintilor voștri…
Nici un efort spre cele de mai sus , nu este prea mare. Și nici prea des. Oricum, va veni o vreme în care vi se va parea că n-ati făcut destul. Și cu gândul ăsta în spinare, precum un bolovan al lui Sisif, veți fi nevoiți sa traversati restul de viata…
…Aceste gânduri m-au cutreierat, în timp ce, la brat, mă plimbam cu mama prin parcul copilariei mele. Pe atunci EA era cea care ma ținea de mână, învatându-mă sa merg…
Rubrica oferită de FARMACIILE CATENA : OFERTE IN DECEMBRIE
Comentează