La noi in Giurgiu erau aparate video si casete care circulau.
Ne strangeam cativa baieti si o noapte intreaga vedeam ” ce n-a vazut Parisul ”.
Gazda : aceeasi , un bun prieten al meu , fapt ce imi permitea sa am si un fotoliu bine plasat , pe care il puteam parasi la productiile neinteresante , fara riscul de a-l pierde.
Veneam si pentru a manca din bunatatile pe care parintii amfitrionului se intreceau sa le prepare.
Dar mai ales eram acolo pentru Irina Nistor.
Desi vocea era evident din ” off ” , ma captiva.
La randul meu ” faceam filme ” in cartier.
Fara actori profesionisti sau aparate de filmat.
Tot ce imi trebuia era imaginatia , si aveam peste limita bunului simt.
Imi lipsea Irina Nistor si de aceea ma autodublam , eram povestitor si interpret , ce facea si ea in fond.
La inceput nu intelegeam de ce nu pune patos si are o interpretare monotona.
Nu dorea sa perturbe coloana sonora.
Era scrisul vocal , nimic mai mult , martora ca si noi la minunea celei mai recente dar nu si ultimei dintre Arte.
La putin timp am inceput sa invat engleza dupa metoda ei : din dictionar , asimiland la infinit cuvinte , in mii de sensuri si idiomuri.
Participam la ceva ilicit si permis in acelasi timp.
Nimeni nu interzicea un fapt ce era subversiv.
Se forma o supapa.
Tara se decongestiona.
Irina Nistor era aceeasi care la TVR traducea desenele animate la
” Albumul Duminical ” si care salva atatea filme de
” Telecinemateca ” printr-o aducere din condei ce inbuna cenzura.
Am rasuflat usurat cand la Sala Mare a Teatrului din oras , pe o masa cu motive traditionale , s-a amplasat un aparat video si au inceput sa fie difuzate in bucla seria cu Bruce Lee.
Chuck Norris , interpretul cu mai mult noroc al filmelor de gen ,
” va povesti ” intr-un documentar facut dupa Revolutie , mirajul casetelor.
De data aceasta personaj va fi Irina Nistor , magistral interpretata de ea insasi.
Povestea s-ar fi terminat aici daca eu nu as fi ramas mereu in lumea filmului.
Viata intreaga imi este influentata de cariera mea regizorala.
E o speculatie ca Regimul Comunist a cazut din pricina acestor casete.
Ele au avut principiul bumerangului.
Cei care au vrut sa degonfleze nacela au fost izbiti de el.
Chiar filmele anodine purtau o incarcatura mistica.
Veneau de peste Ocean si purtau ” Wind of Change ” al
” Scorpionilor „.
Irina Nistor nu a fost vocea inocenta si monofonica pe care si-o doreau mai-marii de atunci.
A reprezentat Glasul Libertatii din Corul Robilor al ” Aidei ” lui Verdi.
Ne-a aratat ca limbile straine ne pot elibera din granitele prea stramte ale izolarii.
Faptul ca aceeasi fiinta era si oficial , la singura televiziune , si in apartamentele disimulate in bezna , luminate doar de spectrul casetelor video , ne-a invatat dedublarea.
Ea o facea la baza unei pelicule , noi la sorgintea propriei noastre vieti , care nu incepuse sa se deruleze cu adevarat.
Faptul ca e unul din reputatii comentatori de film arata ca nu a tradus doar , ci a strecurat inteles.
Cosmin Stefan Georgescu, Franța, februarie 2021
sursa foro : life.ro
Comentează