banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Întâmplări mărunte, într-o zi oarecare din viața mea

* Îmi sun un amic, agent imobiliar. Formez numărul și , taman cand să-i adresez firescul salut, îmi taie elanul, cu o replică stranie : “Ascult Radio Zu!”. Rămânem o clipă blocați, amandoi. Apoi îl salut, în sfârșit și-și cere scuze : “Credeam că sunt ăia de la radio! Dau 200 de Euro, dacă te sună și descoperă că tocmai îi asculți!”. Ce vremuri trăim…  * Tocmai i-am luat un interviu ambasadorului Poloniei la București și mi-a vorbit , printre altele, de pasiunea sa pentru grădinărit și de încercările de a “transfera”, în Polonia, delicioasele mere de Voinești, care nu se compară – spune el – cu cele poloneze! Ce ciudat! Iar noi, în supermarketuri, ne dăm în vânt după merele Idared, din Polonia!  * Am încercat să ajut azi o bătrână să treacă strada. Da, exact ca în bancul acela! Cred că avea o sută de ani și o mie de riduri; s-a uitat lung la mine,  și-a strâns îngrozită poșeta la piept și a luat-o la goană …*  Sun la compania mea de telefonie mobilă și mă țin ăstia jumătate de oră cu telefonul in mână, vorbind cu un robot, ascultând melodii și apăsând în neștire tastele telefonului. Cu chiu cu vai, într-un târziu, mă preia un operator. Am și uitat de ce am sunat.  * Azi, la prânz, voi mânca o salată din roșii spaniole, castraveți turcești, salată chinezească, ceapă poloneză, ardei bulgărești, usturoi din Olanda, ulei de măsline din Italia și lămâi din Egipt. O să pun însă  sare din Salina Ocna Dej, ca să nu fiu acuzată că nu sunt patrioată. Să mai zică cineva că nu suntem “cetățeni universali”!  * Mi-au blocat din nou garajul. Mi-am petrecut douazeci și șapte de minute, sunând la numărul răstignit pe bord și la care nu răspundea, evident, nimeni. Într-un târziu a apărut un fante de Dorobanți, care și-a cerut scuze, contrariat că m-am enervat după o așteptare “de nici cinci minute”! Cred că trebuie să-mi duc ceasul la reparat. * Azi mi-a apărut , de vreo patru ori, pe ecranul mobilului, cuvântul “cutremur” : odată era vorba de “cutremur în Justiție”, apoi – de “cutremur în PSD”. Al treilea era un “cutremur în viața unei vedete”. Al patrulea – anunța , în sfârșit,  un cutremur cu epicentrul din Vrancea. Dar…cine l-a mai crezut?!? * M-am certat cu o duduiță îmbrăcată ca pentru podiumul de la Saptămâna modei de la Milano ; la un miment dat, pudelul tuns ridicol, care-o insoțea s-a c – – – t intens, în mijlocul Dorobanților. M-am oferit să-i dau o punguță, pentru a-i strânge fecalele ( de când cu Obama, port tot timpul prin  buzunare așa ceva). Mi-a aruncat, peste umăr,  o privire disprețuitoare, fără să se oprească din drum. După care, neatentă, a călcat în ceva similar, lăsat probabil de potaia vreunei alte “colege de breaslă”! 😂😂😂* Am intrat ca teleghidată  într-un magazin, pe al cărui geam exterior trona înscrisul : “Reduceri cu până 70%”. Era cât p-aci să-mi cumpăr o poșetă, care nu costa decât… 7 milioane😫😫😫! Da, dar prețul de bază fusese 45! * Astăzi, colegele de birou mi-au vândut un pont : cică dacă vrei să scapi de căderea părului, trebuie să te speli cu șampon..de cal!!! Nu râdeți, se pare că este ultimul trend, recomandat chiar de catre dermatologi, iar pet-shop-urile se pare că nu mai fac față cererii!  Asta e, voi necheza, probabil, la televizor, dar măcar o să am părul des și rezistent! * Azi am luat-o pe jos, spre TVR, și bună parte din drum am mers în paralel cu o bunicuță, cred, octogenară. Era îmbrăcată sărăcăcios, de mâna dreaptă îi spânzura o sacoșă de rafie, plină cu cumpărături. Vorbea singură și gura-i turuia, fără oprire. Cu mâna liberă gesticula, pătimaș. Primul meu gând a fost : “ Săracii oameni, i-a tâmpit sărăcia: vorbesc singuri pe străzi!”. Imediat  am observat că, de fapt, “buni” vorbea la telefon , avand prins de ureche un “handsfree”. Ce ți-e și cu tehnica asta! *   Am venit , deja pentru a treia oară, să-mi ridic noul card Raiffeisen. Cele “trei zile lucratoare” indicate mie inițial , au devenit, iată,  șapte! Am ridicat cardul…doar că nu era cel solicitat de mine. Așa că…mi s-a spus să ridic noul card, cel corect, peste…încă ”trei zile lucrătoare”. Bancă profesionistă, nu glumă! * Mama a fost supărată toată ziua că a căzut internetul si nu a mai putut să intre pe skype. Ce-or să creadă prietena ei din America, verișoara din Rusia, fosta colegă de liceu din Germania și colega de plimbare din parc, plecată în vacanță, la Montreal?!? Mama e o împătimită a mediului online și împlinește, în martie…85 de ani. Așadar, o altă bunicuță “updatată”!  *  E plin de “mascați” pe străzi. Nici nu mai știi : se feresc de gripă sau sunt deja bolnavi, și-i protejeaza pe cei din jur? Voi ce ziceți? * Am citit un titlu pe “Spy-news”: cică “Timpul nu iartă pe nimeni”. Fotografia, pune față-n față două imagini ale mele: una, din timpul unei emisiuni , în care sunt coafată, machiată, bine luminată de reflectoare, a doua – surprinsă,  de niște vajnici paparazzi, la niciun an distanță de prima, în Mall-ul Băneasa, unde am ieșit la un film. Acu’, ziceți si voi, între a merge la un film și a apărea la televizor, ar trebui să existe, oare, vreo diferență? Ce legătură are aici Timpul?  Iartă-i, Doamne, nu știu cum să mai șocheze! * Mă uit, siderată, la televizor : cei, ridicați în slăvi, de unele Televiziuni, sunt tăvăliți în glod, de altele. Nici nu mai ști la care să privești! Tot desenele animate sunt solutia! * Găsesc într-una, în cutia poștală, pliante și fluturași care-mi propun masaje erotice, cursuri de limba turcă, săparea unui puț, bone filipineze, vânzarea autorurismului meu la un pret avantajos, diverse promoții de produse, lecții de yoga și montari de geamuri termopane. Aproape că mă simt vinovată că le transfer, în mod automat, în tomberonul de alături. Și când te gândești, câți copaci trebuie să moară, pentru toată această maculatură! * Ce ciudat! Azi m-am întâlnit cu un fost vecin, pe care-l știam demult mort! Era bine mersi și mi-a propus să bem un ceai. De plante, că la vârsta lui ( 87 de ani!) nu prea îi mai face bine cafeaua! * Citesc lucruri contradictorii : unii susțin că nu poți ținti spre Viitor fără să te sprijini de trecut, altii mă îndeamnă să o rup definitiv cu trecutul, dacă vreau cu adevărat să înaintez * Azi am citit una bună : cică în zilele noastre, dacă ai strâns mâna cuiva, trebuie să te asiguri ca ai ramas cu toate degetele! Așa că…vă mulțumesc pentru atenție, vă strâng mâna, dar vă rog, să nu atentați la degetele mele! Nu se pricep decât la scris! 😁

 

Rubrică oferita de

1 comentariu

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Savuros articol…..despre lucruri marunte, cu un simt al observatiei si un talent la scris, remarcabile!

Femei de 10 pe Facebook