Lumea zice că bilanțurile se fac la final de an. Al meu – finalul de an – a fost încărcat până peste poate – aidoma unei căruțe plină cu pepeni, mergând împiedicat către piață, mânată de un căruțaș tuciuriu, suduindu-și mârțoaga mult prea înceată.
Prin urmare, scăpată din vârtejul amețitor al treburilor care mai totdeauna, potrivit Legilor lui Murphy, se îngramădesc pe ultima sută de metri a anului, am traslatat la începutul acestuia nou început, “recapitulările”. Omul riguros din mine nu uită niciodată de ele. Îmi pare că anul rămâne neterminat, dacă nu îl trec prin sita concluziilor de final, încercând să pun pe hârtia nevăzută a minții, bunele și relele sale. Să mă “autoliniștesc” că n-am trăit degeaba, să trag învățăminte din cele ce mi s-au întămplat și să mă pregătesc să le și folosesc, în întâmplările pe care noul venit le-a rânduit deja la ușa mea.
Ce m-a învățat așadar 2023?
Că sunt mai puternică decât tinde să creadă sceptica din mine. Că într-adevăr, caravana mea nu s-a oprit din drum și își va continua mersul chiar și atunci când, potrivit îndrăgitului proverb, latră înspre ea, de pe margini, potăi înverșunate, cu balele urii prelingându-li-se printre colți.
M-a învățat că lucrurile de preț, cele pe care nu le poți cumpăra cu bani, sunt sănătatea si binele celor dragi și că mai senine devin zilele în care vin, dinspre cei dragi, vești bune. Cumpăna de sănătate pe care am avut-o , la final, de an, cu fiul meu m-a întărit și m-a convins că, oriunde în lume ar alege să trăiască puii mei, lucrul cel mai importan este să-i știu sănătoși.
Și tot el, 2023-ul rămas în urmă, mi-a arătat cât de fericită sunt doar prin faptul că, bătând la ușa casei părintești, îmi deschid încă, de fiecare dată, amândoi părinții, dragii de ei, mărunțeii și firavii mei, minunile mele ce-mi luminează viața.
M-a mai învățat anul 2023 ( de fapt, mi-a “reconfirmat”, ca să fiu riguroasă) că lumea în care trăim este tare nedreaptă și oamenii ce o compun – tare răi. Că nu contează să-ți vezi de treaba ta și să te căznești să o faci cât mai bine : acest “cât mai bine” va continua mereu să nască pizmă în cei din jur, iar aceștia vor încerca mereu să te îngenuncheze, căci orice “ridicare” a ta, îi va coborâ, de fapt, pe ei. Dar tot el, anul devenit amintire, m-a învățat că, atunci cand ai adevărul și buna credință de partea ta și de mai ești și tenace pe deasupra, dușmanii vor sfârși prin a fi ei însiși îngenuncheati. Iar în această privință, 2024 mi-a promis solemn că mă va ajuta să-mi desăvârșesc luptele începute în 2023…
M-a mai învățat acesta din urmă să-mi caut bucuriile în plăcerile personale. Să nu alerg după ceea ce “se poartă” și după ceea ce fac toți, ci după ceea ce se asortează sufletului meu. Să fiu fericită cu lucrurile mărunte, care nu vor impresiona, poate, pe nimeni, dar pe mine mă vor inunda cu mulțumire sufletească. Cunoașteți , oare, vreo mulțumire mai mare? Nici eu!
M-a mai învățat 2023, din păcate, să nu am încredere nici măcar în prieteni. De fapt, s-au tot căznit și ceilalți ani de dinainte să mă tragă de mânecă spre această concluzie, dar eu le-am dat mereu peste nas, spunându-le că, dacă eu țin la un om și mă dau peste cap ca lui să-i fie bine, dacă-i devin sprijin când îi e greu și-l consider ca pe un membru al familiei, de ce oare un astfel de om ar simți nevoia să mă rănească, să mă trădeze, să mă facă să sufăr? Ei, iată, 2023 mi-a arătat, cu vârf și îndesat, să încrederea mea în oameni e un balon de săpun și că, la prima suflare de Crivăț, oameni pe care-i credeam atât de apropiați, m-au abandonat cu ușurința cu care pășești peste o băltoacă, într-o zi ploioasă de toamnă… Trădarea majoră nu e ceva abstract și nu se întâlnește numai în best-selleruri și pe ecrane, ci frecvent în jurul nostru. Ea are și nume, da, dar ele pot fi oricare, nici nu mai contează : Elena, Daniela, Liana…dupa o vreme le poți spune oricum, nu mai valorează pentru tine nici macar cât un scuipat, lăsat în urmă de un bețiv căutându-și drumul către casă…
Și tot 2023 m-a învățat că armăsarii pe care îi avem fiecare înhămați la trăsurile noastre nu mor, atunci cand vor potăile lătrătoare de pe margini. Aceleași, din proverbul amintit mai sus. Și iată cum , același an care mi-a spulberat o familie închegată în ani mulți, la serviciu, tot el mi-a adus alături oameni noi, unii dintre ei excepționali, oameni de caracter, care mi-au demonstrat că nimeni de fapt nu e de neînlocuit și că de multe ori în viață ne încăpătanăm să ducem în spate un balast fără de care ne-ar fi fost demult mai ușor mersul…
Mi-a mai arătat 2023 că niciodată nu trebuie să te chinuiești să te răzbuni pe mizerabilii care-ți otrăvesc viața : aceasta din urmă o va face mult mai bine, în locul tău. Că nimic nu va egala plăcerea cu care, de pe margine, vei asista la felul în care-și primesc răsplata cei care ți-au făcut rău. Tu nu trebuie decât să-ți continui mersul și să te verifici neîncetat, dacă ai rămas același om drept și dacă buna ta credință nu ți-a fost clătinată.
Și tot 2023 este răspunzător și pentru o altă concluzie a mea : că e tare greu să trăiești în compromis, chiar dacă până acum te-ai încăpățânat să-l numești pe acesta “diplomație” sau “n-am avut încotro”. Că este atât de bine și curat să trăiești după cum iți dictează sufletul și nu după regulile altora, cărora nu vei ști niciodată cât le pasă , de fapt , de tine, și cât… de ei!
…Mai are de lucrat 2024 la destule lucruri, lăsate neisprăvite de către predecesorul său. Multe știu că nu le va reuși nici acesta. Nu au reușit să mă învețe anii trecuți până acum să-mi țin gura și sigur știu că “guralivă” și de neoprit mă va vedea și 2024. Atunci cand știu că am dreptatea de partea mea și că glasul meu poate ajuta și alți oameni nedreptățiți, niciunul din ani nu mă va putea reduce la tăcere! Și mai are de rezolvat ceva, anul în care am intrat. Dar despre asta nu voi povesti acum. Sunt și eu, ca și voi, ușor superstițioasă. Așa că… aștept cuminte să se întâmple și…vă dau de știre!
Până una alta, urmați-mi exemplul : așezați-vă lângă brad ( sigur îl mai aveți în preajmă! ) și puneți pe hârtie bilanțul anului ce a trecut. E o necesară punte către cel tocmai început și care sigur – ascultați-mă pe mine ! – va fi unul mult mai bun.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : IBUGRIP PLUS
Comentează