Cu toții ne simțim nesiguri uneori; stă în natura noastră umană. Dar ce ne facem atunci când suntem copleșiți de această nesiguranță și ea este cea care ne dictează alegerile pe care le facem? Pentru mine aceasta a fost o luptă continuă cu care m-am confruntat toată viața mea. Nu cer înțelegere, și cu siguranță nu îmi doresc mila nimănui. Luați ceea ce voi scrie cum doriți. Pur și simplu simt nevoia să mă eliberez de această suferință care îmi apasă sufletul. Mi-aș dori să mă înțelegeți. Și poate, aceste rânduri, vor fi de folos și altor persoane să nu se mai simtă singure.
Pentru mine, fiecare zi este o luptă de forțe. Pe de o parte știu că toate gândurile care îmi trec prin minte nu sunt adevărate dar în același timp nu știu cum să scap de ele și de impactul pe care îl au asupra mea.
Când mă trezesc dimineața și mă uit în oglindă, sunt zile în care îmi spun că nu este așa de rău ceea ce văd. Poate arăt puțin obosită, dar cu siguranță anticearcănul poate rezolva problema. Dar zilele în care fata nesigură din mine iese la suprafață, este un adevărat dezastru. În loc să mă văd așa cum sunt în realitate, fiecare nesiguranță pe care o simt, oricât de mică ar fi, mă face să mă simt cel mai groaznic om de pe Pământ. Îmi vine pur și simplu să vărs… Dintr-o dată, ochii aceia pe care ieri îi vedeam obosiți, astăzi îmi par două puncte negre. Și simt imediat că nu sunt bună de nimic și că niciodată nu voi fi suficient de bună.
Ce ar fi să mă apuc de sport? Sau yoga?
“Ce folos,” spune amenințător fata din mintea mea. ”Nu ești suficient de slabă, de talentată sau suficient de drăguță să faci asta”.
Băiatul de care îmi place și cu care am făcut schimb de numere de telefon nu m-a sunat. Nici măcar nu mi-a scris. ”Ți-am spus eu” îmi răsună în minte. ” Uită-te și tu la tine cum arăți!”
Talia mea este cu mult mai mare decât zeița din sufletul meu.
Sentimentul că nu ești bună de nimic este cel mai dureros lucru care ți se poate întâmpla. Iar uneori acest sentiment apare din cauza unor lucruri pe care cei din jurul nostru le fac sau le spun. Când vorbele lor ne rănesc este foarte greu să mai repari. Nu doresc nimănui să simtă această durere, decât poate acestei voci din mintea mea care nu îmi dă pace.
Este ceva la care lucrez și încerc să exersez în fiecare zi pentru a mă simți mai bine. În loc să cad pradă gândurilor mele și să mă simt jenată să port rochia cea nouă pe care mi-am cumpărat-o sau să îmi acopăr brațele pentru că sunt prea grase, încerc, încet să reduc această voce la tăcere.
Doar pentru că nasul meu nu are mărimea potrivită sau pentru faptul că am celulită nu înseamnă că sunt mai puțin femeie. Mă lupt din răsputeri cu această problemă, dar unele zile sunt mult prea grele. Precum ale unui alcoolic sau ale unui fumător care vrea să renunțe la viciul lui dar care într-o zi nu rezistă tentației și recidivează. Dar nu mă voi opri niciodată din luptă!
Așadar, data viitoare când simțiți nevoia să criticați pe cineva, gândiți-vă la ce am scris aici. În loc să demoralizați pe cineva prin vorbe neispirate și nedrepte, mai bine întindeți-le o mână. Puteți salva viața unui om.
Sursa: peacequarters.com
Comentează