Cantecul se termina in mijlocul Desertului Mojaves , cel mai uscat din America de Nord , in apropiere de Valea Mortii. Dar a inceput mult mai departe , in orasul lui Henry Ford , Detroit , unde o fetita venita din Greenville , de pe malul Lacului Ferguson , bratul fara viata al fluviului Mississippi , intalnea o alta cu care alcatuia duetul magic al Supremelor.
Mary Wilson se intersecta in clasa si in cariera vietii cu Florance Ballard. E lectia fundamentala a Americii : 
trebuie sa treci prin cateva state pana la desavarsire , cu cat incepi mai repede , cu atat mai bine.
Diana Ross urma sa li se alature in anii de glorie ai grupului. Mary Wilson va ramane din 1960 pana in 1977 piatra unghiulara a edificiului spiritual al unuia din cele mai populare grupuri muzicale din lume. Vor cuceri inimi si minti , vor elibera trupuri si sentimente. Totul in numele iubirii si impotriva ” Iernii vrajbei noastre ” , deplanse tot de un american , John Steinback. De unde atata har ? Din suferinta copilariei , in care mama lui Mary facea menaj prin casele altora , iar familia avea mereu grija zilei de maine care nu anunta succesul de poimaine. Dar destinul a implinit visul de fata : Mary a devenit Suprema , cum a scris in autobiografia cuprinsa in cea mai vanduta carte de gen a anului 1986 , in clasamentul New York Times. A recidivat cu istoria grupului in sine , sub un titlu fabulos : ” Credinta Suprema : Intr-o zi vom fi impreuna ”. Nici o speranta nu se hraneste cu desertaciuni : Las Vegas-ul , in traducerea ” Preeria ” sau ” Valea Fertila ” , poseda resurse de apa subterane inestimabile. Ca in schita ” Mari sub pustiuri ” a lui Dumitru Radu Popescu. Oamenii au in adancul lor panza freatica a fericirii. Ea e apa vie din basmele romanilor , pe care intruchipari mitice precum Mary Wilson o pot aduce.
” Fluviu adanc , Munte inalt ”, un hit cu reverberatii hegeliene : armonia contrariilor in dulcea simbioza a vocilor. Cobori ca sa urci , dupa un principiu semnat Carl Gustav Jung : in profunzimea ta e inaltimea zenitala , in eul propriu se ascunde subconstientul colectiv. Omul e o singura fiinta replicata la infinit , intocmai unui cantec de succes redat in miliarde de inregistrari. Pentru dreptul de autor al unor astfel de creatii a pledat Mary Wilson , promovand legea care liberaliza artistic cea mai deschisa tara a lumii.
” Cand lumina dragostei incepe sa straluceasca in ochi ” , iata cantecul unei dimineti senine , ” cu ferestre deschise si fara dolii de nori ” , cum ar intona de partea cealalta a Atlanticului , Mirabela Dauer , Vasile Seicaru si Stefan Hrusca . Mary Wilson crede in priviri , fiindca ele nu pot minti precum o fac de multe ori cuvintele de pe buze , martori nesinceri ai unor sentimente degenerate.
A ales vocea dar nu si-a sacrificat puritatea vederii , profunda transparenta a sensului , deslusit in adevarul incontestabil al valorii si perenitatii prin iubire si har.
Autorul multumeste Wikipediei ca sursa de informare.
Cosmin – Stefan Georgescu, 10 Februarie 2021 , Franta
Comentează