Cuvantul “acasă” este un cuvânt sfânt. Visăm la acest “acasă” când suntem plecați prin depărtări, visam să ajungem “acasă” când suntem la serviciu si , de fapt, toate visele noastre, toate planurile noastre de viitor, toate gravitează în jurul lui “acasă” : să avem o casă cat mai frumoasă, să o avem plină de prieteni, să domnească , în casă, dragostea și armonia, să ne umplem casa cu copii etc.
Iată că acum “acasă” a devenit cuvântul de ordine pentru toata țara. Ce spun eu? Pentru aproape toată planeta. Virusul ucigaș ne pândește pe la colțuri si negăsindu-i încă leacul, trebuie mai întâi să-i stopăm răspândirea. Iar “acasă” devine, în aceste condiții, “fortăreața” noastră, protectia noastră împotriva Răului.
Ce facem acasă? Ne lamentăm. Ne relaxăm. Socializăm. Ne adaptăm. Ne documentăm. Ne îngrijorăm. Ne amuzăm, făcând un dureros haz de necaz.
Ce fac vedetele? Văduvite de bunul lor cel mai de preț – legătura cu masele – fac aceleași lucruri ca și noi. Căci, în esență, ne sunt asemeni nouă, întristându-se și bucurându-se de aceleasi lucruri, căutându-și linistea în sânul familiei și sperând la o cât mai grabnică însănătosire a planetei.
Serialul nostru continuă, iată. Si din nou va privi, pe gaura cheii, în casele unor personalităti și vedete binecunoscute : FEMEI DE 10 ȘI BĂRBAȚI DE 10, pe care i-ați cunoscut în emisiunile noastre si, cât de curând sperăm, îi veți revedea , în platourile noastre de filmare. Cum gestionează ei această perioadă complicată? Citiți și…inspirați-vă !
ANDREI TUDOR ( compozitor) : Este o perioada ce da nastere unei situatii fara precedent pentru generatiile de azi, de ieri. O perioada in care lumea are prea mult timp si acest lucru cred ca genereaza supozitii, teorii ale conspiratiei, panica, sigur ca da, justificata…
In acest moment familia noastra face fata acestei situatii si incercam sa ne bucuram cumva de mai mult timp impreuna, noi fiind multi in casa, eu cu sotia mea, Raluca, Maia, fetita noastra, cei doi catelusi, Snowy si Paco, broasca si Chili, papagalul. Incercam sa stam cat de mult putem in casa, eu, totusi, scot cainii zilnic doar o singura data pe zi, pe strazile mai goale, fac cumparaturi cu manusi si masca la orele cele mai putin aglomerate. La fel, si parintii nostri stau cat mai izolati, in casa. Este dificila aceasta distantare dar consider ca este extrem de importanta. A venit un moment in care trebuie sa fim precauti si sa dam cu totii dovada de responsabilitate pentru a depasi cat mai repede aceasta criza.
Altfel, eu fiind total workaholic, am gasit timp acum pentru a compune un pic mai mult, timp pentru a studia la pian, citesc materiale noi despre muzica de film, orchestratie si incerc sa fac cursuri online cu studentii mei de la conservator pe niste grupuri de facebook unde postam tot felul di link-uri si apoi incercam sa le comentam. In familie, azi ne permitem luxul de a manca impreuna, de a petrece impreuna diminetile si serile, ne uitam la filme, ne sunam prietenii, discutam, ne mai speriem, ne mai linistim… Am revazut E.T. si acum reincepem celebra saga Starwars, ceea ce imi face o mare placere. Chiar dimineata, am constatat ca Met Opera ofera in situatia asta toate operele gratuit la o calitate exceptionala si am inceput cu La Boheme-Puccini, in interpretarea fenomenala a Angelei Gheorghiu si a lui Ramon Vargas. Atat eu cat si tatal meu petrecem mult timp in studio (fiecare la el acasa).
Sotia trebuie sa ma „suporte” acum mult mai mult timp si o face cu brio, incercam impreuna sa cautam partea plina a paharului. Aveam multe concerte si proiecte in aceasta perioada si imi este tare dor sa pot dirija, sa pot canta pe scena, sa oferim publicului emotiile si gandurile noastre…
Trebuie sa ne exprimam respectul, recunoasterea si aprecierea pentru toti cei care azi nu pot sta acasa cu familia, isi pun viata in pericol si trebuie sa munceasca pentru oprirea acestui virus. Singura modalitate de a contribui si noi la binele general este sa fim responsabili si sa stam cat mai izolati.
NORICA NICOLAI ( politician) : De cateva zile stau in casa cu cartile telefonul si televizorul cu mine, cu ai mei alături si cu gandurile mele : asa trebue sa stam toti : cu noi si cu gandul la cei de langa.noi. La vreme de criza se vede ce e mai rau în noi, dar se vad si faptele bune. Nimic in viata nu se face fara incredere si empatie. Aveți incredere în voi și sa fim solidari cu cei aflati în suferință. Numai noi ne putem ajuta, in guvern nu avem nici o speranta, dar aveti încredere in cei din spitale . În plus, ganditi-vă la tot ce e bun si frumos, pastrati speranta cu voi și totul va fi bine.
NICOLAE CĂLUGĂRIȚA ( actor) : …M-am codit mult până să răspund , dar mi-am luat inima în dinți (cum se spune) și iată ce fac , de fapt ce facem , eu și soția mea , Veronica.
De două luni am aflat că Veronica este diagnosticată cu un cancer .
A fost internată la clinica mult hulitului profesor dr. Beuran , un medic excepțional căruia îi mulțumesc și pe această cale.
Este în evidență la Elias secția Oncologie la D.na prof Nițipir
De atunci ne zbatem să înceapă terapia dar….
Timpul trece și datorită acestei nenorociri (Coronavirus) în spitale nu se mai poate întra .I se prescriu multe investigații pentru a putea începe un tratament. Până la decretul dat de președintele Iohannis eram aproape zilnic în spital pentru analize și investigații , acum așteptăm rezultatul ultimului RMN desigur… după 7 zile .
Ce pot să răspund…să mint că citesc , că mă uit la filme , că vorbesc la telefon cu prietenii și copiii, că fac mișcare , curățenie , nu nimic din toate astea . Îl implor pe bunul Dumnezeu să-mi arate calea cea dreaptă pe care s-o urmăm .
Da , este strigătul disperat al neputiinței mele pentru salvarea celui mai drag prieten , Veronica.
ALEXANDRA VIOLIN ( violonistă) : Suntem in autoizolare, cu doi copii mici in casa, asa ca activitatiile pentru un copil de 3 ani primeaza. Aud la toti prietenii mei ca au facut curatenie generala, noi nu am avut timp de asa ceva :)), suntem prinsi intre fișe de gradinita :)) si scutece.
E un paradox, ca ne-am bucurat sa stam acasa, eram sigura ca voi avea timp pe indelete, in sfarsit, sa ma ocup de treburile casnice, sa stam linistiti sa vedem un film, dar viata continua ca un carusel, si mai prinsa in tot ce inseamna „parințeala”.
Am incredere ca atunci cand lucrurile vor intra pe fagasul normal, ne vom bucura inzecit de tot ce ni se parea „nimic” inainte.
BUCĂTARUL PETRIȘOR : Timpuri dificile! Un timp care ne –a transformat viata atat de repede si ne pune pe ganduri! Nu am crezut niciodata ca voi trai astfel de evenimente. In urma cu multi ani cand Cernobalul ne-a atras atentia si lumea a reactionat perfect evitand iesirile pe strada, de data aceasta nepasarea este la ea acasa. Desi autoritatile ne indeamna sa stam cat se poate in casa, cozile la magazine nu contenesc, aglomeratia si dezinteresul fata de noi insine dar si de semenii nostri este la ea acasa si zburda cu nonsalanta in creierul uman, creier care nu poate realiza dezastrul planetar la care suntem actori si jucam doar dupa bunul nostru plac.
Eu unul am decis sa stau acasa alaturi de familie si sa incercam impreuna sa ne ferim si sa ferim pe semenii nostrii de contaminare. Daca sunt nevoit si constrans de anumite conjuncturi, ies afara cu una din mastile achizitionate cu mult timp in urma, cu manusi speciale si cu parul acoperit (parca banuiam ceva cand le-am cumparat). La intoarcere chiar din hol primul lucru pe care il fac este dezinfectarea tot cu un dezinfectant cumparat cu cateva luni in urma, apoi dezechiparea –hainele la spalat si dezinfectat- apoi spalarea si dezinfectarea urmand echiparea corespunzatoare de casa!
Timpul mi-l petrec facand treburi gospodaresti, stand la curte am ceva de facut mai tot timpul si intre filmari pentru Emisiunea “Sanatatea in bucate” difuzata la Digi24!
Apoi stand pe terasa citesc cate o carte insa gandurile, sincer, ma face sa o inchid si sa ma duc la ce trebuie facut cu angajatii mei, ce trebuie sa inventez pentru a putea supravietuii economic. Acum firma de catering si de evaluare profesionala am suspendat-o pana ce se va mai calma, sper, pandemia.
Din punct de vedere economic nu este bine si de aceea trebuie sa gasesc solutii pentru a repune in functiune un sistem de a putea platii salariile, de a supravitui economic. Pentru o scurta perioada reusesc sa ,,supravietuim,, insa dupa aceea ce vom face? Va trebui cu siguranta sa invatam din aceasta palma pe care planeta ne-a dat-o sa revenim la un sistem comun de a trai, un alt sistem de care omenirea are nevoie! Sa apreciem platele, animalele, cerul si sa invatam sa traim ecologic. Uite iti dau un exemplu: in urma cu multi ani eram bucatar sef la restaurantul Berlin din capitala, unde in subsolul cladirii erau multi sobolani. Unul din ei a intrat si in bucatarie am inceput sa il ademenesc si sa-l hranesc zilnic. Cand ajungeam la serviciu el iesea de sub un raft se apropia de mine iar eu ii dadeam sa manace. Vrei sa sti ca de atunci de cand am devenit prieteni, iar in bucataria mea nu mai intrau alti sobolani si nici el nu se urca pe mese sau sa intre in sacii de faina. Asta inseamna sa ai grija de planeta si de toate vietatile ei, poate unii dintre cititori vor spune cum de era posibil sa fie sobolani, uite asa bine, erau peste tot in Bucuresti si in toate subsolurile restaurantelor din acele vremuri!. Sper ca specialistii sa realizeze un vaccin cat mai curand si oamenii sa realizele pericolul pierderii vieti care ste unica!
Sa ne vedem cu bine de Craciun!
MARIA NAGY (vedetă pop-rock, stabilită în Ungaria) : De ceva timp am inteles seriozitatea problemei create de raspandirea coronavirusului si am luat masuri serioase, fiindca nu pot sa ma gandesc doar la mine, care la varsta mea sunt aproape de categoria de risc, dar o am pe mama mea care are 89 ani, sotul, sora. Pe fata mea Julia am sfatuit-o inca din mijlocul lunii februarie sa nu mearga la facultate, unde sunt o multime de studentistraini ! …Ce fac eu in autoizolare ? Am inceput sa fac curatenia generala, pregatesc terenul pentru rosiile mele din gradina, fac sport pe terasa in aer liber, si nu in ultimul rand pregatesc melodii noi pentru emisiuni deja planificate, bineinteles, pentru cand ne va permite situatia, deloc promitatoare deocamdată! Ma simt dezorientata, ca intr-un tunel intunecat, unde nu se vede nici o luminiță la capat! Nu
m-am panicat, dar da, imi este tare frica pentru mine, pentru familia mea,
si pentru toti cei care sunt in pericol! Astazi m-am gandit si am ajuns la o concluzie: a fost mare nevoie de aceasta incercare grea. Daca trecem peste cu bine, sunt sigura, vom reevalua vietile noastre, vom realiza ce neinsemnati suntem in fata
naturii, si că, de fapt, in fata mortii suntem toți egali.
O lectie buna de viata!! Sanatate multa, dragii mei PRIETENI!!
Comentează