Cu fiecare zi care trece, reperele noastre se risipesc în neant. Oamenii cred tot mai puţin în ei înşişi şi deloc în ceilalţi. Iar mulţi revoltaţi se îndoiesc de Dumnezeu, de ziua de mâine, de rostul speranței, de puterea credinței, de noima învățăturii.
Fiecare dintre noi duce cu el măcar o poveste de trădare şi de deznădejde. Inevitabil, fiecare dintre noi a îndurat crunta dezamăgire de a fi fost trădat de un prieten sau de un frate. Aproape toţi purtăm cu noi povara de-a fi fost înşelaţi în iubirile noastre, în aşteptările noastre. Şi-atunci ne ferim să ne lăsăm pradă iluziei că ne vom mai face vreodată prieteni pentru toată viaţa, că vom mai investi onest, entuziast, în relațiile pe care le trăim. Ajungem să ne spunem că nu mai există iubire adevărată pe lume, doar îndrăgosteli pentru o vreme, doar relaţii de convenienţă, mezalianţe mai bune ca nimic. Citește mai departe…
Comentează