Bărbații din viața mea Ea și El

Impresie – răsărit de soare

Câteodată, un lucru minunat se transformă într-unul îngrozitor. Câteodată, acel lucru n-are nicio vină. El nu se schimbă, doar percepția lui e diferită.

În fiecare zi obișnuiam să privesc răsăritul în curtea mea – da, soarele răsare în curtea mea. De fiecare dată, atât de minunat, atât de diferit. De obicei mă repezeam să iau aparatul de fotografiat ca să imortalizez momentul.

Dar într-o zi, anul acesta, în februarie, am fotografiat răsăritul și am trimis imaginea celui ce credeam atunci că e iubirea vieții mele. A fost ziua când întreaga mea lume s-a prăbușit. Ziua în care acel bărbat despre care credeam că e cel mai minunat pe care l-am cunoscut vreodată era doar un om obișnuit – nu vreau să-l judec, după cum nu vreau să mă stresez din nou amintindu-mi. Oricum, știam pe undeva că toată această dragoste era creația mea, era nevoia mea de dragoste și că de fapt eram îndrăgostită de această invenție a mea. De atunci, am aflat tot adevărul – da, nu era omul pe care credeam că-l iubesc. Am suferit enorm, mi-am vindecat suferința și m-am îndrăgostit din nou. Lucrurile sunt diferite acum – sau o fi din nou invenția mea? Doamne, sper că de data asta nu-i așa. Dar, cu toate astea, o rană adâncă în sufletul meu mă face să simt o săgeată în inimă ori de câte ori văd răsăritul. Așa cum mi s-a întâmplat și astăzi.

Aș vrea să reabilitez răsăritul, dar nu reușesc. Știu că el n-are nicio vină. Dar suntem atât de subiectivi. Facem niște legături care ne rămân în minte chiar după ce faptele care le-au provocat au fost de mult uitate și iertate. Răsăritul e ceva frumos. Îmi vreau răsăritul înapoi. Dar din păcate nu se poate. Eu una nu pot. Când mă trezesc și merg la bucătărie să îmi fac cafeaua, văd răsăritul și-i întorc repede spatele. Nu mai vreau să-l văd. El rămâne acolo, undeva, împreună cu iubirea mea pierdută, să-i lumineze cerul pentru totdeauna.

Etichete

Publicitate