Femei de 10

Ileana Sărăroiu

 

Ion Dichiseanu a adus-o pe cea mai frumoasa femeie a Spaniei sa auda cum canta aceasta voievodala pasare a Targovistei.
Cu mine a fost mai complicat.
Eu nu aveam aplecare spre muzica.
Ai mei detestau folclorul , considerandu-l impregnat prolecultist sau cazut in desertaciunea petrecerilor efemere.
Dar ea , Ileana , s-a aprins pe un cer al Falfanilor , in Stolnicii boieresti , intr-o lucarna prin care priveam pana dimineata , dapanand singurului verisor si celor cateva verisoare iubirile mele neintamplate dar atat de sperate.
Inima nu are opreliesti cand e vorba sa-si recunoasca voluptatile , sa-si hraneasca ambitiile cu dureri precum martoaga lui Fat-Frumos cu jaratec.
In satul patriarhal , baiatul nedorit e dat la o parte cu blandete de aleasa lui sortita altuia.
Si intrebarea e cine a lasat pe cine , cum filosfa Patapievici :
” Cate iubiri le-am parasit noi primii ? ”

Naframa nu e sortita celei dorite , fiindca nu-i tine de cald daca sufletul ii e in alta parte.
” Eu ma duc , mamuca mea , ma duc…”
Doar mama e interesata de plecarea ta.
Poti sa lasi in urma satul si o lume , te urmareste doar privirea mamei.

Sa ne avem intotdeuna ca Luceafarul cu Luna.
Luminatorii Noptilor ne testimoniaza iubirile.
Pasarica isi muta cuibul , doi cuci isi impart iarba de pe doua lunci , iar muntele face carare ca sa coboare in vale turmuta de mioare.
Totul e diminutivat ca sa poata incapea in legenda.
Vorba lui Grigore Vieru :
” Neamul meu nu e mare daca incape intr-o singura icoana “.

Mama care isi cauta baiatul in gara de la Targovieste nu e bolnava , ci ” bolnavioara ”, adica suferinda de dor si mantuita prin iubire.
Nu e ” straina ” , ci ” straioara ” , nimic din ” l’ etranger ”-ul lui Camus care scria in jurnalul sau :
” Mama a murit azi sau poate ieri. ”

Doi flacai din Valea Mare , plecati la vanat , se intorc cu doua surioare cu ochii de caprioare , care atunci cand cantau ciocarliile intreceau , si in sat dadura veste ca si-au luat doua neveste.
Alegoria cinegetica a petitului.

Am iubit-o pe Ileana.
Nefericirea mi s-a transmis.
E toata mostenirea ce i-o port.
Nimic din voce , doar lacrima , inchegarea melodica a celei mai joase note de pe portativ.

Cosmin – Stefan Georgescu

Etichete