Azi mi-am început ziua ascultâ md un vals vienez. Și brusc…m-au năpădit amintirile, în living a-nceput să-mi 
adie a Viena, a valuri de Dunăre, a rotire de roată din parcul de distracții, șnițel vienez și strudel cu mere. Iar Lamonza mi-a oferit , din lăuntrul său, un vraf de fotografii, dintre care am selectat câteva legate de unul din locurile cele mai frumoase ale Vienei. Evident, 
unul legat de muzica. Opera de Stat reprezintă un loc de referință pentru melomani, dar și pentru iubitorul de frumos care poate admira, şi aici, o parte din măreția Habsburgilor, din preocuparea lor pentru grandoare şi rafinament.
Poziţionată între vecinătăţi impozante, precum Palatul Albertina şi Hofburg, Opera impresionează prin scările impunatoare, candelabre aurite, nenumărate decoraţiuni din lemn, marmură şi mozaic, sculpturi, basoreliefuri, ornamente aurite, picturi murale, teme alegorice, iar angajatii instituţiei, remarcabili, costumaţi 
înţinute de epocă, te introduc de îndată într-o lume cu ştaif, răsunând de gavote şi menuete, de valsuri şi serenade…
Clădirea Operei vieneze a fost construită în perioada 1861-1869, după concepţia arhitectului August von Siccardsburg – pentru structură – şi cu contribuţia artistului Eduard von der Nüll – pentru decoraţiuni şi interioare. Interesant este faptul că opinia publică a combătut atât de tare concepţia clădirii, laolaltă cu membrii Curţii – care au considerat construcţia ca 
fiind lipsită de stil – aceasta fiind gândită în spiritul Renaşterii franceze şi italiene, încât a determinat împingerea la sinucidere a lui von der Nüll, şi un infarct fatal suferit de Siccardsburg, ambele momente petrecându-se cu mult înainte ca cei doi să îşi fi văzut munca dusă la îndeplinire.
La 25 mai 1869 edificiul s-a inaigurat, fiind denumit la acea vreme „Teatrul liric imperial”. La inaugurare a răsunat opera Don Giovanni, de Mozart, iar evenimentul a avut loc în prezenţa cuplului imperial, împăratul Franz Joseph și a împărăteasa Elisabeta.
Istoria Operei din Viena este la fel de spectaculoasă precum îi este interiorul, din punct de vedere estetic. Evenimentele istorice care i-au marcat “biografia” au culminat cu cel de-al doilea război mondial, care a fracturat viața acestui important obiectiv cultural.
După redeschiderea sa, la 9 februarie 1956, Opera de Stat din Viena a fost transformată într-o grandioasă sală de bal, evenimentul devenind unul monden anual, cu dată fixă.
Balul Operei din Viena a inaugurat şi păstrat cu sfinţenie o ţinută specială, fiind singurul bal din lume care 
impune astfel de reguli, excepţie făcând doar uniformele militare. Dress code-ul pentru seara de bal este fracul negru cu papion alb pentru bărbați, și rochia lungă și albă asortată cu mănuși și pantofi, de asemenea, albe, pentru tinere.
Trebuie să ştiţi că Balul anual al Operei din Viena este inclus în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO, iar sala de spectacole a Operei de Stat din Viena este transformată, pentru această seară-eveniment, într-o uriașă şi minunată seră, de regulă fiind vorba de peste 50000 de flori care înfrumuseţează atmosfera. La eveniment participă peste 5000 de invitați din întreaga lume, personalități din înalta societate, din politică, din lumea afacerilor, a muzicii, showbiz-ului și a sportului. Să mai menţionăm şi faptul că pentru doritori, biletul de intrare la bal costă 290 de euro, iar prețul unei loje este cuprins între 11500 și 20500 de euro, în funcție de poziția în sală.
Pentru cei care au privilegiul să viziteze Opera de Stat din Viena, evenimentul nu este doar o întoarcere excepţională în timp şi istorie, o cufundare în muzica şi arta de cel mai înalt nivel, ci şi unul din cele mai impresionante momente de care se poate bucura cineva în minunata capitală a Austriei.
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează