Jezebel a fost una din melodiile celebre ale formației DEPECHE MODE. Evident, nu i-am luat interviu unei melodii (😁), ci unei ființe umane, și încă una plină de farmec , pe care viața mi-a scos-o în cale întâmplător, care m-a fascinat, la început, cu vocea ei și despre care am aflat, mai apoi, lucruri nebănuite. Inclusiv acela că, desi la origine 
economist ( poate și asta m-a făcut să-mi fie atât de simpatică! ) Izabela Barbu a operat, în viața sa, niște schimbări spectaculoase de macaz. Cum e, bunăoară, să fii director de bancă și, la un moment dat, să spui : Gata! La naiba cu munca de birou! De azi mă apuc de cântat!” ? …Interviul de față, dincolo de faptul că vă va recomanda un om cu adevărat fabulos, le va fi un stimulent puternic și real celor care vor să facă schimbări în viața lor, dar nu-și găsesc curajul.
Înainte de a o lăsa pe Jezebel ( acesta este numele de scenă, v-ați prins, da?) să răspundă curiozităților mele reportericești, haideți s-o ascultam cântând. Căci vraja… de aici incepe!
Marina Almășan: La o primă întâlnire cu o persoană necunoscută, ce simți nevoia ca celălalt să stie despre tine?
Jezebel : – Nu as spune ca simt nevoia sa stie ceva despre mie – caci nu urmaresc sa fiu perceputa intr-un anume fel, ci prefer sa fiu eu insami si luata ca atare, fara masti, fara pareri preconcepute. De cele mai multe ori expectatiile si prejudecatile sfarsesc prin a rani. Mi-ar placea sa ne descoperim cu inocenta, reciproc, din aproape in aproape, sa aflam daca exista compatibilitati, afinitati. Aceasta ar fi varianta ideala.
Din pacate, de cele mai multe ori, daca intalnirile nu sunt spontane, oamenii vin cu pareri prefabriacte din impresii adunate “dupa ureche”, ceea ce distorsioneaza perceptiile ulterioare.
Marina Almășan : – Ăsta este , în parte, și rostul acestui interviu : să lămurească lucrurile! Cine ti-au fost părinții, ce anume ai moștenit de la fiecare?
Jezebel : – Tata, care a plecat spre alte zari de peste cinci ani, a fost “zeul” copilariei 
mele, apoi, incet, incet a capatat si trasaturi umane, dar si-a pastrat intotdeauna piedestalul pe care fetele isi urca tații ce le-au fost mentori, prieteni, tati, model, sfatuitori de taina, protectori. L-am divinizat pe tata pentru ca era bun cu toate fiintele, avea un umor debordant, era un povestitor si un artist innascut, de o sensibilitate aparte. Era si un barbat frumos. Noi, copiii, il adoram! Ne rasfata, ne dadea liberatate, supraveghindu-ne insa indeaproape si ne fascina cu personalitatea sa carismatica. Era pasionat de istorie si geografie – era o enciplopedie, de teatru, de muzica, de dans.. Dansa tango cu mine’n brate, iar eu eram fericita si ma simteam infinit de iubita! Giony, cum ii spuneam, avea o minunata voce de tenor, canta la armonica si muzicuta, iar cand era melancolic mangaia clapele pianului si fredona incetisor un cantec dureros de trist, ad-hoc tasnit din inima. De la el am mostenit temperamental, talentul pentru teatru si cant, el a fost fundamental educatiei si caracterului meu. Ii seman foarte mult la fire – si cu bune si cu cele mai putin bune. Tata a fost cel ce mi-a inculcat visuri si tot el mi-a suflat in aripi sa prind curaj, copil fiind. Mai tarziu, in adolescenta, a devenit poate prea strict, de teama pericolelor ce pasc orice tanar. Nu i-am dat motive vreodata, insa nu a relaxat rigoarea, iar asta m-a revoltat si intristat si a pus o oarecare distanta intre noi. Erau si alte vremuri, alta mentalitate, alte griji… Insa l-am iubit nespus si il voi iubi pururi si dincolo de timp si spatiu!
De la mama am primit simtul pentru frumos, pentru detaliu, pentru grija netarmurita purtata celorlalti, nevoia de “cuib”, cochetaria, eleganta. Mama a cantat si ea, are o voce frumoasa, vibranta, si continua sa o faca atunci cand are ocazia, la petrecerile cu prietenii si, cel mai adesea, prin casa, cand crede ca nu e auzita, aidoma bunicelor mele, de care imi amintesc cu admiratie, cu iubire si cu dor adanc, greu…Mama e protegiuitoare ca o closca, insa dura si puternica aidoma unui general. Nimic n-a doborat-o vreodata, iar motive ar fi avut o mie! Ea mi-a fost reazem in furtuna, nu m-a lasat prea mult sa-mi plang de mila.
Marina Almășan : – Niște parinți minunați, așadar! Enumeră-mi câteva evenimente, cărti, filme sau persoane din Trecut, care ti-au marcat viața
Jezebel : – Jezebel (Izabela – aceleasi origini)– de unde-mi trag si numele de scena – 
personajul principal din filmul cu care Bette Davis a castigat premiul Oscar in 1939. Femeia puternica, independenta, nonconformista, sfidand prejudecatile si tiparele timpului, intr-atat de iubitoare incat se sacrifica pe sine pentru iubirea vietii ei – barbatul ce nu s-a putut ridica la inaltimea personalitatii ei si care nu a avut curajul sa-i fie alaturi. Aveam 12 ani cand am vazut filmul si m-a fascinat.
– Poezia eminesciana. Teatrul lui Shakespeare.
– Autobiografia unui yoghin a lui Paramahansa Yogananda – cartea ce mi-a dat raspunsurile pe care le cautam si mi-a lamurit o multime de intrebari, mi-a spulberat o multime de indoieli, dar a starnit alte provocari!
– Revolutia din 1989 – am fost pe strada, fara frica, plina de entuziasm si de sperante, mi-au suierat gloante pe la urechi, mi-au murit cunoscuti, am fost terifiata…Intre timp, speranta a murit…
– Dan – jumatatea mea, mai buna si mai frumoasa, Omul caruia ii datorez ceea ce sunt acum.
– Iubitul si regretatul Ioan Giury Pascu. M-a incurajat sa iau drumul muzicii, mi-a compus versuri pentru 6 cantece, mi-a compus un tangou. Din pacate nu am apucat sa le dau viata cat timp a trait, dar le voi scoate la lumina in memoria lui si pentru bucuria tuturor celor ce le vor aprecia la adevarata valoare.
– Minunata Doamna Cristina Liberis, cea care a avut incredere in mine si care, neconditionat, m-a sustinut in cariera si m-a promovat ori de cate ori a avut ocazia. Ii multumesc si-i sunt recunoscatoare. Iar prietenia sa ma onoreaza.
– Profesoara mea de yoga, Dana Tupa – Purna Yoga Academy, cu care am legat o stransa prietenie si alaturi de care am deslusit tainele acestei fascinante cai si la scoala careia am absolvit cursurile de instructor de yoga, acreditate de Yoga Alliance International USA.
Marina Almășan : – Ador oamenii care nu-i uită pe cei ce le-au marcat decisiv existența! …Hai să trecem la subiectul care m-a incitat cel mai tare! Esti omul schimbărilor radicale. Vorbeste-ne despre trecerea de la biroul de economist, la scenă.
Jezebel: – Dupa aproape 20 de ani de activitate in sistemul financiar-bancar, am decis ca
nu se mai poate, ca viata mea era stearpa, fara de bucurie, fara de sens, fara familie, fara, fara, fara…Goala si trista. Stiam cand plec de acasa, nu stiam, insa, nicioadata cand ma intorc. Nu-mi puteam face nici un fel de program, de plan, nu aveam nici o perspectiva. Eram atat de obosita si tracasata incat nu-mi doream decat sa mor sau sa ies la pensie, cam singurele optiuni viabile! Eram atat de incatusata in sistem incat intreaga realitate mi-era pervertita. De fapt, eram intr-o profunda depresie.
Schimbarea a venit odata cu iubirea! Este o poveste romantica. Trecusem de 38 de ani si eram singura de foarte multi ani… Dar, cum totul are un sfarsit, a rasarit intr-o buna dimineata soarele si pentru mine! Am intalnit un Om la care visasem dintotdeauna. Era intocmai cum imi dorisem sa fie, cum visasem sa fie printul meu cand eram doar o copila! Fat-Frumosul meu e bun ca painea calda, cu un suflet mare si generos, cu un profund simt al umorului, destept, temperamental, proteguitor, fin psiholog si cu aceleasi gusturi si bucurii cu ale mele! Ce-ti poti dori mai mult? Iar el, printul meu, desi 
mai tanar mult mai intelept, m-a intrebat intr-o buna zi daca nu vreau si eu sa am o viata si mi-a dat asigurari ca exista viata dupa banca! Ba chiar mi-a lasat de inteles ca iubirea, cat ar fi ea de mare si focoasa mai trebuie si intretinuta si daca-l las prea mult timp singur il poate rapi vreo zgripturoaica! Nu ca ar vrea, dar asa e viata! Lasand gluma, mi-a oferit intreg ajutorul, neconditionat, m-a convins si m-a impins de la spate sa-mi urmez vocatia! Basca, m-a luat si de nevasta!:) Si asa am trait fericiti vreo 12 ani si si ne-am propus sa o ducem tot asa pana la capatul drumului!:☺)
Asadar, am inchis ochii si m-am aruncat in gol! Fie ce-o fi! Fara centura de siguranta, fara plasa de prindere. M-a incurajat si Gyuri Pascu, cum iti spuneam mai sus, alaturi de care cantasem intr-o seara si care m-a intrebat „ma fata, de ce nu faci tu muzica? Nu-i pacat de tine si de talentul tau?”
A durat 8 luni si am demarat proiectul vietii mele. O trupa alaturi de care am inceput sa concertez, luandu-mi numele de scena Jezebel – o alta fateta a Izabelei, un alter ego. De atunci au trecut mai bine de 10 ani, timp in care am avut sute de concerte si spectacole – pentru ca am avut ocazia sa joc si teatru. Am fost pe scena mai bine de 6 ani, cu turneu in toata tara, in piesa Mincinosul de Carlo Goldoni, in regia lui Toma Enache, jucand si cantand alaturi de monstri sacri ai scenei romanesti: Sebastian Papaiani, Claudiu Bleont, Valentin Uritescu, Bogdan Uritescu, Liliana Pana, Radu Zetu si lista nu-i 
exhaustiva. Joc si cant in Erotopoetica de 6 ani, tot in regia lui Toma Enache, spectacol ce s-a tinut in atatea randuri la Bucuresti, dar si la Constanta, Timisoara, Drobeta Turnu Severin, Bistrita, Sighetu Marmatiei, Resita… In cei mai bine de 10 ani de cand sunt pe scena am cantat alaturi de Pasarea Rock, Nightlosers, Orchestra Nationala Radio, Orchestra Simfonica Bucuresti, Gyuri Pascu, Bandidos si chitaristul Victor Solomon, pianistii Alexandru Burca, Mariano Castro, Marius Vernescu, Puiu Pascu, contrabasistii Ciprian Parghel, Adrian Flautistu, Nicu Baran, percutinistii Dan Incrosnatu, Tase Ionel Tanase, Dragos Mihu, violonistii Cristi Horia, Florian Cristea, Lolica Nicolae si nici aceasta nu este o lista exhaustiva. Am concertat la Paris, Viena, Berlin, Ludwigsburg, Heidelberg, Stuttgart, Toronto, Istanbul, Tel Aviv, Rabat. Am cantat si cant frecvent in Bucuresti, apoi in Constanta, Mamaia, Mangalia, Drobeta Turnu Severin, Tulcea, Alba Iulia, Brasov, Avrig si, cu siguranta, voi avea ocazia sa merg si in alte locuri, in tara si in strainatate.
Marina Almășan : – Spectaculoasă poveste! Pot să te intreb, așadar, ce inseamnă muzica pentru tine?
Jezebel : – Din perspectiva mea, muzica este calea cea mai scurta si nemijlocita de a ajunge la sufletul oamenilor si de a fi in comuniune cu divinul.
Marina Almășan : – Și totusi, am o mare nedumerire! Desi ai o voce de aur, nu ai reușit să te impui, cum ar fi fost firesc. Este, oare, vorba de o “mafie” și în muzica romanească?
Jezebel : – Multumesc pentru apreciere! Vocea..am primit-o in dar. Eu doar o completez, punand mult suflet si simtire in ceea ce fac.
Ar fi doua aspecte in ce priveste slaba mea prezență in lumea muzicala ori o absenta a succesului – asa cum este perceput el in societatea noastra in vremurile acestea. Pe de o parte, o oarecare inabilitate in a ma promova, dublata de o modestie prost inteleasa, iar pe de alta parte, de inaccesibilitatea si exclusivitatea “gastilor” din domeniu – caci mafie e cam mult spus. Inca nu se moare in stil mafiot pe scenele romanesti si nici conotatia romantic hoolywoodiana nu prea este!:)
Rar am gasit o usa deschisa. Dar cei ce mi-a deschis-o , intinzandu-mi o mana si acordandu-mi credit au facut-o cu toata inima si increderea. Lor le multumesc si le sunt profund recunoscatoare!
Marina Almășan – Buuuun! Prima schimbare de macaz am lămurit-o! Vorbeste-ne, te rog, despre a doua mare cotitură in viata ta. Ce faci acum, cum ai ajuns aici?
Jezebel : – Banuiesc ca te referi la plecarea mea, impreuna cu familia, in Germania. Este 
o poveste lunga, ce poate fi subiect de film si cred ca merita un articol aparte, caci spune multe despre exodul de populatie din tara noastra, despre hibele din sistemului medical si de invatamant, despre Oameni si omenie.
Da, am ales in urma cu aproape 2 ani sa plec din Tara. La 49 de ani am luat drumul pribegiei, in speranta unei vieti, daca nu mai implinite, macar traita intr-un firesc cotidian, in liniste, civilizat, inconjurata de frumos si bunavointa. Regret profund ca am ajuns, in tara mea, la capatul rabdarii. Am avut ocazia sa plec din tara cand aveam doar 18 ani. Am rude apropiate in Argentina, in Buenos Aires si mi s-a propus, nu o data sa plec. As fi putut pleca si dupa Revolutia din 1989. Nu am facut-o, dintr-un idealism si patriotism ce s-au dovedit a fi de-a dreptul paguboase. Imi iubesc tara si neamul, mi se rupe sufletul si resimt o puternica frustrare cand vad spre ce ne indreptam. Este inacceptabil ca intr-o tara atat de bogata, de daruita, atat de frumoasa, cu oameni atat de haruiti si inteligenti sa nu poti trai in bunastare, in liniste si pace, sa nu-ti poti implini visurile, sa nu-ti atingi potentialul, spre binele, in egala masura, al tau si al comunitatii!
Marina Almășan : – Offff, cât ma întristează astfel de cuvinte, mai ales venite din partea unor luptători…Mai ai mari vise, neîmplinite încă?
Jezebel : – Ma simt tanara cata vreme am visuri! Visez sa fiu Marie Tanase intr-un film inchinat vietii Maiastrei!
Visez sa concertez pentru un public numeros in toata lumea!
Visez sa am un studio de yoga si sa impartasesc binefacerile yogai cu cat mai multi oameni.
Visez sa calatoresc in lumea larga, sa ma bucur cat pot de mult de minunile naturii dar si de minunatiile create de umanitate.
Marina Almășan : – Wow! Ce frumos visezi! Îți doresc din toată inima să-ți vezi visele împlinite, unul câte unul! Care sunt, după părerea ta, lucrurile care conteaza in viață?
Jezebel: – Care conteaza pentru mine…familia, sanatatea, pacea, linistea sufleteasca, bunatatea, spiritualitatea.
Marina Almășan : – Poate o femeie să trăiască fară să iubească?
Jezebel: – Nici nu as putea altfel! Iubirea e in toti si’n toate! Este sensul vietii. Fara iubire ne ofilim, ne uscam, lipsiti de seva. Toate femeile iubesc! Poate sunt amortite uneori, poate sunt coplesite de greutatile vietii, insa si atunci continua sa o faca, chiar daca nu cu intensitatea pe care si-o doresc. Dar Iubirea este acolo si isi face loc spre lumina atunci cand este invocata si chemata din strafundurile fiintei, ale inimii!
Marina Almășan : – Dezamăgirile in dragoste, au și ele rolul lor? 
Jezebel: – Te ajuta sa cresti, sa te maturizezi, sa te cunosti, sa devi puternic, sa inveti sa ierti, sa te ridici, sa mergi mai departe si sa-ti continui cautarea in aflarea omului potrivit, care sa-ti fie partener de drum, de viata.
Dezamagirile sunt generate de asteptari si atasamente. Daca am reusi sa invatam sa luam oamenii asa cum sunt, fara sa incercam sa-i schimbam dupa dorintele ori nevoile noastre, cred ca ar fi mai putine drame in relatiile de cuplu, in orice relatie, de fapt.
Marina Almășan: – În final, te rog să le adresezi o urare femeilor care , din varii motive, și-au pierdut increderea in ele însele!
Jezebel : – Intr-un timp si intr-o societatea ce pune atata presiune pe femei, in care li se cere sa fie mame, sotii, fiice, angajate model, perfecte, in care se pune pret exagerat de mult pe forma, fondul fiind cantitate neglijabila, este extrem de dificil sa-ti menti increderea in sine, asta daca ai avut-o vreodata! Se intampla atatea si atatea drame!
Ce le pot spune fetelor si femeilor, ca o femeie patita si trecuta prin viata si experiente de toate felurile…invatati sa va iubiti si sa va apreciati, fara sa asteptati recunoastere ori confirmare din exterior. Nu va comparati, nu va judecati, nu va invinovatiti! Bucurati-va de voi insiva, caci aveti miriade de motive sa o faceti! Este trupul vostru, sufletul vostru, viata voastra! Alegeti voi insiva ce doriti sa faceti cu ele, nu lasati pe nimeni sa va domine ori sa va picure in urechi si-n suflet indoiala! Fiti puternice, fiti rabdatoare, fiti iertatoare, fiti neinfricate, fiti blande, fiti iubitoare! Daca veti fi toate acestea cu voi insiva, cu restul va fi floare la ureche! Aveti toate resursele! Tot ce aveti nevoie deja este prezent in voi! Ceilalti sa va fie companioni, cum si voi, la randul vostru, sa fiti pentru ei!
Sa fiti fericite, sanatoase in trup si spirit si binecuvantate!
Si nu uitati sa traiti! Acum si aici!
Comentează