A fost odata, ca niciodata, ca daca nu era, nu se povestea. A fost o fata frumoasa, pe care o chema Ileana Cosânzeana ,dar care ,spre deosebire de alte povesti, nu era fata Imparatului Rosu, nici a celui Verde si de fapt ,nici fata nu mai era,pentru ca……..dar nu vreau sa intru in amanunte. Ea il iubea pe Fat Frumos , care era cu adevarat frumos, ca d-aia il si chema asa. Si el o iubea pe ea….asa si asa, pentru ca in jurul lui mai roiau si alte Ilene , pe care le iubea….pe rand, adica ,cand pe una cand pe alta, dupa cum se nimerea , conform calendarului. Fat Frumos , dupa cum e si normal, avea in dotare un armasar nazdravan, cu 7 (sapte ) aripi , de zbura un pic asimetric, pentru ca nu-i facuse aliniamentul de mai bine de un an. El era foarte mandru de armasarul lui ,cu care o plimba si pe Ileana Cosânzeana , din cand in cand, ca sa mentina relatia. Toate bune si frumase, pana-ntr-o zi , cand pe cerul ei incepura sa se adune norii tragediei care o pastea. De peste munti si vai,din tinuturi indepartate, a venit, adus de o prietena de-a ei , Zmeul Zmeilor , care de indata ce a vazut-o, i-a spus intr-o limba straina , ca a venit sa o rapeasca. Ileana nu s-a speriat de loc, ca mai vazuse ea zmei d’astia si cutezatoare l-a-ntrebat: -Da’ tu ce masina ai ? Zmeul Zmeilor a facut ochii mari, ca masinile nu se inventasera inca si ne prea stiind ce sa raspunda la o asemenea intrebare ciudata, a banguit ca el are doar …un castel in care locuieste singur , iar cand vrea sa se deplaseze, isi foloseste aripile mari si negre , care-i atarnau pe spate. – Ahaaa,deci alea sunt aripi!.. si eu care credeam ca-s ceva țoale design de la voi , de-acolo! Se folosesc numai la zbor ?
-Nu ! raspunse Zmeul. Noaptea, cand e frig, te poti inveli cu ele. Sunt foarte calduroase sa stii , ca sunt facute din pene naturale.
Dar Ileana era mai degraba impresionata de cuvantul “castel”, că plapuma de pene avea si ea acasa. Si …dusi au fost.
Pe Fat Frumos l-a lovit ca o maciuca-n cap ideea ca , de fapt, el o iubea pe Ileana Cosanzeana ,pentru ca barbatii uneori realizeaza ce-au pierdut, numai dupa ce nu mai e nimic de facut. Dar cum el nu era un tip care se descurajeaza usor, a dus calul la grajd , sa-i faca reglajele si verificarile necesare si zbrrrrr , pe coama norilor , sa-si caute iubita.
Zmeul Zmeilor avea o mamă – că si pe zmei, cat sunt ei de zmei, trebuie sa-i nasca cineva. Ea, bineinteles ca era o vrajitoare rea, mai ales din punctul de vedere al Ilenei , dar isi iubea baietelul si ca atare, a pus in calea lui Fat Frumos , o gramada de piedici, care mai de care, mai elaborate. Asa ca sarmanul s-a pierdut peste munti si vai si n-a mai gasit-o niciodata pe Ileana (ca nu toate povestile se termina cu “Happy end “). Ea in schimb, a trait bine-merci impreuna cu Zmeul Zmeilor, asta dupa ce l-a convins s-o mute pe maica-sa la un ospiciu, ca o luase razna de tot si calarea pe matura , goala pusca, pe sub ferestrele vecinilor.
La bunastarea ei a ajutat desigur si tanarul gradinar mexican , pe care sotul ei l-a angajat , ca sa nu-si murdareasca ea mainile. Si uite-asa…pana la adanci batraneți!
Dan V. Dumitriu, Laval, Canada, iulie 2020
Sursa foto: pinterest.com
Comentează