De gelul pentru REUMATISM m-am săturat ca de mere acre ( deși, sincer, nu înțeleg comparația, pt că merele acre sunt cât se poate de sănătoase!). Dukadam îmi e atât de drag și, totuși, reclama de Teleshopping care l-a sedus, probabil contra unei sume consistente, mă face să-i trântesc ușa-n nas ( a se citi : să schimb canalul!) , ori de câte ori îi aud vocea. Picătura chinezească are efect letal. Și, sincer, ma îndoiesc că gelul pentru reumatism, promovat cu clăbuci la gură, de Dukadam, și-a crescut cifra vânzărilor : prea enervează! …
M-aș bucura însă, din cale-afară, dacă cineva, oricine, Smiley, Becali, Trump sau Maria Cârneci, să-mi intre în casă cu o reclamă la un gel pentru..ROMANTISM!
Simt, deja, cu fiecare an ce-mi trece pe la nas, că trebuie să mă vindec de acest sentiment desuet. Aplecarea mea perpetuă către romantism nu mai rimează cu vremurile și mă face să mă simt o entitate anacronică ; e ca și cum aș intra în Bamboo îmbrăcată în crinolină, ca și cum aș posta pe Facebook sonete ale lui Shakespeare sau aș înlocui șamponul meu de fițe cu fiertura de urzici.
Cine mai are nevoie de romantismul meu desuet? Cui îi mai pasă de siropul declarațiilor de dragoste, în era vitezei, când primei întâlniri îi urmează, gâfâind, nu o a doua, ci o primă tăvăleală în așternut?
Cine mai oferă astăzi flori, când internetul te ajută să expediezi sute de buchete către tot atâtea prietene virtuale? Cine se mai ostenește să compună scrisori de dragoste, când e atât de simplu să expediezi un emoticon cu inimioară roșie, pe telefonul mobil? Mai sunt , oare, mulți cei care se plimbă prin parcuri, îmbibându-se de mireasma copacilor abia înfloriți, sau mai toți o preferă pe cea de șaormă, înșurubată prin malluri?
Mă simt ancorată într-un secol mult prea îndepărtat, cu pretențiile mele de mic dejun savurat în doi, cu foamea mea neostoită de cuvinte calde, răsucite în jurul clasicului „te iubesc!”, cu încăpățânarea mea de a privi în ochii celuilalt așa cum lumea din jur își priveste mobilul, bucurându-se de numărul record de like-uri adresate plăcintei cu mere, postată de dimineața. Mie mi-e dor de stângacele poezii de dragoste „hand-made” ( iar dacă nu le mai primesc, le compun singură!), mi-e dor de trandafirul pe care mi-l înghesuia zilnic, in cutia de scrisori, matematicianul clasei care era îndrăgostit lulea de mine, mi-e dor de stelele pe care acum nu le mai văd decât atunci când ies noaptea, pe balcon, ca să vad de ce-mi țiuie alarma la mașină. Îmi lipsesc oamenii curați la suflet, alături de care să colind amintiri și să construiesc poveștile viitorului, fredonez în minte melodiile siropoase ale omenirii, dând radioul mai încet, ca să nu mă sufoce ritmurile Prezentului, pe care nu știu cum naiba pot unii așeza versuri de iubire. Mie încă îmi place să atârn de brațul unui bărbat și chiar mă doare, văzând cum „îndrăgostiții” din jur pășesc mecanic, păstrând între ei distanța regulamentară a indiferenței. Îmi plac filmele de dragoste, romanele de dragoste, poveștile de dragoste, si-mi sufoc echipa de la TVR cu teme de emisiuni izvorâte din viețile noastre în doi.
Nu prea-i loc de mine, în lumea asta văduvită de romantism, de aceea îi rog din suflet pe cercetătorii britanici – cei care cercetează orice și inventează totul – să pună la cale un salvator gel pentru romantism, cu care să-mi ung sufletul anacronic.
Gelul pentru…. ROMANTISM

Randuri dulci – acrisoare. In acelasi timp m-au emotionat si au fost pline de haz. E sentimentul acela pe care-l traiesti cand razi cu lacrimi in ochi sau cand ploua cu soare.
Noi romanticii existam, doar ca nu ne facem reclama, suntem supereroi pentru cei care ne recunosc, iar pentru restul: ziaristi, vanzatori, functionari, graficieni…Noi ne recunoastem unul pe celalalt chiar si atunci cand purtam alte uniforme, care la prima vedere nu par ca imbraca romantici. Suntem o miscare de rezistenta clandestina, in afara legii ” cel mai puternic supravietuieste” . Aproapele nu ne este adversar, concurenta, pentru ca si noi , in acelasi timp cu el, ne intristam si ne bucuram. Ne straduim sa facem o lume mai frumoasa folosind cuvinte-zambete, cuvinte-emotii.
Am totusi o nelamurire. De ce si-o fi numit Eric Maria Remarque, unul dintre romanele lui: ” Iubeste pe aproapele tau”?