Editoriale

Gânduri, în timp ce toc ceapă…

Multe m-au nedumerit, mâhnit, enervat, amuzat, contrariat,  în ultima perioadă. Statul acasă, dincolo de urcatul pe pereți, m-a îndemnat să mă urc și pe gânduri. Le-am lustruit pe cele vechi și încă sănătoase, le-am ajustat pe cele ce nu mai corespundeau realității. În fine, le-am însoțit spre tomberon pe cele de care demult vroiam să scap. Căci gândurile sunt inamicul nostru cel mai mare, dacă nu știm să le triem cu discernământ : ele ne îndeamnă să spunem prostii, să credem prostii, să facem  prostii..

Dar cel mai tare m-au chinuit, în aceste zile de “nemișcare” a planetei, știrile contradictorii. Mă voi repeta, dacă vă voi reaminti că sunt fiică de jurnalist și că primele lecții pe care mi le-a dat tatăl meu au fost cele ale respectului față de cuvântul scris sau rostit. “Când spui/scrii ceva, nu ai voie să minți, iar dacă transmiți lucruri spuse de alții, trebuie să le verifici. Obligatoriu, din trei surse!” – spunea părintele meu și cu aceste vorbe în minte mi-am croit, mulți ani după aceea, drum prin presă, obosind de fiecare dată în căutarea  celor trei surse indicate de tata ; le puneam față-n față și…renunțam de multe ori să mai transmit, ceea ce mi-ar fi plăcut, de fapt, să spun. Dar…nu eram sigură de adevăr și..tăceam. N-am devenit filozof – potrivit principiului “dacă tăceam, filozof rămâneam”, dar  am avut mereu conștiința împacată că nu am transmis informații false. O informație falsă este uneori mai nocivă decât un par în cap…

Spuneam, chinuită am fost, în toate aceste zile, de știrile false. Lumea presei colcăie, din păcate, de neaveniți, de dornici de senzație, care nu precupetesc nicio minciună, pentru a obține efectele ratingului. Nu toți au avut un tată precum al meu, așa că știrile neverificate, mai mult: cele total contradictorii, au făcut legea cam peste tot. 

Impresia generală a fost cea a unui haos total, care s-a instalat confortabil în capetele “victimelor”. Adică ale noastre. Fiecare, în funcție de pregătire, inteligență, informare, simpatii și subiectivisme, am propagat informațiile auzite, devenind complici ai acestor “distribuitori” de știri, rareori inși de bună credință. Informațiile din piață s-au contrazis copios, abramburindu-ne decisiv : ba că virusul atacă numai vârstnicii, ba că la cei tineri s-ar manifesta, de fapt, mult mai grav, ba că să luăm vitamina C, ba că n-ar fi indicat deloc, ba că virusul s-a născut în laboratorele din China, ba că el se zbenguia demult, in cele americane, ba că vine al doilea val, ba că nu mai vine ci, de fapt, e posibil să nu mai plece ăsta deloc! Ba că-l poți lua de pe clanțe, ba că , nici gând, el plutește doar în aer. Ba că masca e cel mai eficient mod de a ne proteja, ba că este la fel de utilă precum o frecție la un picior de lemn. Ba că moare UE, ba că UE se-ntărește, ba că pică guvernul, ba că nu mai pică, ba că, din 15, ne relaxăm, ba ca nu ne relaxăm decât puțin, ba că trebuie să ne ferim în continuare, ba că e bine, de fapt, să luam și noi virusul, să facem boala și…să vedem ce-o mai fi dupa aia… O vânzoleală de informații se întâmplă în creierele românilor, și așa obosite de problemele vieții de zi cu zi. Între timp, pe ecranele televizoarelor, curg “mesaje de interes public” , care ne îndeamnă ipocrit să nu mai dăm crezare  știrilor false. Încet, dar sigur, virusul dezinformării ne contaminează pe toți și din nou ne împărțim în două ( sau chiar mai multe)  tabere, fiecare susținând varianta în care crede și fiind gata să-l punem la zid pe cel care gândește altfel. Și, în toată această lume haotică, plină de  fraieri care nu mai știu ce să creadă, unii “mai isteți” se cocoață pe vârfuri, de unde conduc planeta așa cum îi taie capul și interesele…

…de fapt, dacă mă gândesc bine, așa a fost întotdeauna, iar contradicția a facut parte din viețile noastre : nu vi s-a întâmplat niciodată, bunăoară,  ca, despre un anume individ , unii să spună că e genial, iar alții – că e un idiot?…