Doamne, cât de mult te poate transforma dragostea! Dacă pe pământ ar exista numai oameni îndrăgostiți, fața lumii ar fi cu totul alta, asemeni unui emoticon zâmbitor!?
Demuuuult de tot, pe când eram șoricel de bibliotecă într-un institut de cercetări, aveam o șefă ciudățică, aflată deja cu un picior în groapa domnișoarelor bătrâne. Nu avea cu mult peste de 40 de ani dar, cum pe atunci, dacă vârsta asta te prindea nemăritată, erai deja o cauză pierdută, femeia intrase într-o panică nebună. Și deodată, bang! S-a îndrăgostit lulea de un coleg de-al nostru, din păcate un divorțat lecuit pe veci de însurătoare! Ea însă tot spera să-l cucerească și…mi-e greu să vă descriu, ce metamorfoză spectaculoasă suferea femeia noastră, în momentul în care respectivul apărea în peisaj! Și fizic și comportamental, devenea parcă un alt om! Spatele i se îndrepta brusc, pieptul i se bomba în afară, privirea i se lumina, buzele i se arcuiau frumos, a zâmbet. Se îmbujora, își aranja repede părul, își trăgea fusta deasupra genunchilor și devenea brusc foarte vorbăreață. Nu-și mai găsea locul, glumea, încerca să fie o gazdă bună, să-i facă o cafea, să-l servească cu fursecurile pe care le ținea mereu în dulap, „just in case”. Parcă și cu noi devenea o șefă mai bună , iar unele colege chiar profitau de asta, încercând să obțină de la ea, taman în acele momente, învoiri sau semnături pe hârtii care în alte condiții ar fi zăcut secole pe biroul ei! Ne rugam, din inimă, ca relația cu bărbatul să evolueze pozitiv sau măcar să țină cât mai mult!
Ceva mai târziu, în primii mei ani la TVR , am avut un coleg frumușel foc dar ciufut.. cât cuprinde! Îl suspectam că era misogin, pentru că se purta foarte urât cu noi, colegele lui; ne considera niște ovare cu picioare, care gândesc din doi în doi. Sau deloc. Ca atare, făcea mișto de noi cu orice ocazie și refuza orice sarcină de serviciu care îl aducea în combinație cu vreuna din noi: ori singur, ori deloc! Asta până în momentul în care, pe etaj, a apărut o angajată nouă (care, de altfel nici nu a făcut prea mulți purici în TVR, pentru că, potrivit regulilor interne, ajunsese aici prin pile mari, neavând nicio aplecare către presă!). Domnișoara era ucigător de frumoasă și cred că absolvise dacă nu o școală, măcar niște cursuri de răsucit bărbații pe degete : în scurt timp, jumătate din suflarea masculină se angajase în făcutul curții, iar cealaltă jumătate – cei care-și evaluaseră din start șansele ca fiind minime – oftau în tăcere și salivau în gând. Și hop! Numai că-l vedem pe colegul ăsta al nostru, misoginul, că se înrolează în armata celor dintâi! Plin de el, convins că sorții de izbândă îi aparțin, aruncase în luptă întreaga artilerie grea din dotare. Noi…priveam siderate de la mantinelă : omul devenise de nerecunoscut! Ciufutul nostru coleg se transformase într-un mielușel care mai avea puțin până să și behăie pe holurile televiziunii! Umbla agitat pe urmele preafrumoasei, încercând în diverse feluri să-i intre în grații, iar în momentul în care aceasta apărea prin preajmă, se transforma brusc în alt om: devenea glumeț, amabil, simpatic, serviabil chiar! La fel ca și în primul caz, unele din noi încercam să profităm de această metamorfoză, rugându-l diverse lucruri, altădată utopice : „- Poți tu să faci în locul meu reportajul ăla de la Casa de copii?” ” – Ne repari și nouă priza asta, că nu mai merge de câteva zile?” ș.a.m.d. Dacă domnișoara era de față, orice solicitare se rezolva repede și bine…
Hotărât lucru, dacă în jurul nostru lumea ar iubi mai mult, chipul Planetei ar fi mult mai prietenos!
Povestindu-le amuzată unor amici toate aceste filozofii ale mele, o colegă foarte măritată a ținut să mă contrazică :” – Uite, pe al meu, dragostea l-a făcut să se poarte cu mine infernal : mă ia mereu peste picior, îmi vorbește urât , una-două își iese din pepeni..” Am privit-o lung pe cea care-mi năruia o teorie în care însecpusem să cred..Iată deci că dragostea poate avea și manifestări nefaste.
Ceva mai târziu am aflat, dintr-o altă sursă, că, de fapt, și acolo era vorba de o dragoste. Doar că, în paralel, soțul ei se iubea de ani buni… cu o colegă de birou!?
Comentează