Bărbați de 10

Gabriel Dorobanțu: ” Lumea fără femei ar fi ca un cimitir plin de moși,veniți la tămâiat !..”

 

Urmează ca în această sâmbătă să vă propunem, în cadrul emisiunii “Femei de 10, Bărbați de 10”,  un subiect  absolut special. În cadrul rubricii “Un cântec de 10”, pe care am inaugurat-o in acest sezon, vom răsuci pe toate parțile celebra melodie “  Hai, vino iar în gara noastră mică!” . Evident, special-guest-starul nostru va fi cel ce o cântă atât de minunat, de câteva decenii bune! Ei, și iată un prilej perfect să vorbim puțin despre minunatul artist!

….Gabriel Dorobanțu este, fără indoială, un bărbat de nota 10. Un ins la locul lui, cu un suflet frumos, cu o cumințenie care pare ruptă dintr-o altă lume și nu se asortează deloc vremurilor cu care artistul este contemporan. Gabi are o voce de excepție și o mare de fani și fane. Predomină, e drept, fanele, pentru că melodiile lui Gabi sunt romantice, sunt încarcate până la refuz cu sentimente , iar el le cântă atât de frumos, că…de lemn să fii, și tot vei vibra, ascultându-le. Retras în căsuța sa de la Cornu, Gabi privește la lumea din jurul său, imagepreferând să-și țină părerile pentru el sau pentru prietenii apropiați. N-ai să-l vezi niciodată în emisiuni de scandal, n-ai să-l vezi niciodată bălăcărindu-și colegii sau încruntându-se la cineva. Tristețile și supărările și le macină singur, în lăuntrul său… Cântă din ce în ce mai rar, pe la televizor.  Dacă Gabi ar fi trăit într-o altă țară, cu adevărat civilizată, l-am fi ascultat toată ziua-bună-ziua și la radio si pe micul ecran. România își devorează însă valorile “înainte de termen”, așa că Gabriel Dorobanțu, asemeni colegilor săi de generație, oftează de pe margini, bucurându-se de prieteni, de mulțimea de amintiri frumoase ale unui Trecut plin, și de invitațiile pe care oamenii cu minte și cu suflet frumos i le mai adresează, din când în când. Lumea îl iubește și la concertele lui se aplaudă, se fredonează, se lăcrimează și se cere bis! Gabriel Dorobanțu este declarat astăzi Bărbatul de 10 al cititoarelor noastre!

Marina Almășan : – Măi, Gabi, ăștia din Cornu au și ei vreo gară, cât de mică, în care să venim și noi, astea multe, admiratoarele tale?

imageGabriel Dorobanțu: – Gara exista .Trenuri sunt puține . Cele care se încumetă să treacă, fie nu opresc, fie stau prea puțin, ca să puteți cobori voi, admiratoarele . Pot vorbi cu șeful de gară sau pot cânta o strofă dintr-un cântec și îl conving să întârzie plecarea, să coboare lumea , civilizat și pe-ndelete, să ne cunoaștem .

M.A. : – Descrie-ne puțin viața ta de pustnic. De ce ai fugit de lumea dezlănțuită?

imageG.D. : – În jurul meu e lume . Nu sunt singur în pustiu. Sunt, poate, de invidiat că învăț să trăiesc în rai , în viață fiind, înaintea multora .Pentru că,pe valea Prahovei , la Cornu, e frumos . Sunt dealuri și păduri , iernile sunt blânde și aerul e bun . Asta pentru cine nu știe . Ceilalți , bucureștenii, trec pe DN 1 în fiecare week-end, în drumul lor, parcurs cu viteza melcului, spre Sinaia sau Predeal și îmi fac cu mâna, iar eu cu voioșie îi salut . Lumea aici nu-i mai puțin tihnită , trăiește ,visează , iubește și urăște , muncește , face economii , cheltuie și ignoră viața capitalei, care i se pare imposibilă .

M.A. : – De ce anume ți-e cel mai dor, în zilele în care “nu se întâmplă nimic”?

G.D. : – Când nu se întâmplă nimic, sunt fericit . Am timp să privesc cerul și în jur și să-mi fie dor de o vorbă în vânt cu prietenii despre nimicuri și despre toate și mai puțin despre bani ,cărora mulți, chiar prieteni fiindu-mi, le-au devenit robi.

M.A. : -Generația voastră a lansat șlagăre pe bandă rulantă. Numește-mi trei piese valoroase ale Prezentului, care crezi că vor rezista în timp. Așa, ca ” gara ta cea mică”!?

G.B. : – Încă nu a trecut atâta vreme, încât unul dintre aceste cântece ale prezentului să-și dovedească rezistența în timp . Nu știu să îți răspund .

M.A. : – Te deprimă întoarcerile în Trecut? Te-aș aduce în anii copilăriei. Cum era Găbiță când era mic? De la cine a moștenit aplecarea către muzică?

G.D.: – Nu . Întoarcerile în trecut sunt necesare . Retrăim clipe imagefrumoase sau decepții ,dar toate acestea sunt viața noastră . Nu am fost un copil-problemă pentru părinții mei , dimpotrivă . Eram ascultător și cuminte , învățam bine la școală și eram talentat . Cântam ,pictam, mergeam la cercul de teatru și mai apoi la cor , la Palatul pionierilor . Acolo alergam în pauzele repetițiilor prin Palatul Cotroceni . Am pășit cu mult înaintea președinților de acum pe scara de marmură a Palatului . Copii se jucau de-a v-ați ascunselea . Așa am iesit la iveală . Mama s-a îngrijit să îmi cultive talentul de-a cânta . A mers cu mine de câteva ori ,cu tramvaiul , la Palat, să mă învețe drumul, apoi drumul l-am făcut singur. Avea încredere . Mereu am spus acasă unde plec și când vin .

M.A. : – Îți mai amintești primul tău cântecel? Cine au fost primii tăi spectatori organizați?

imageG.D. : – Învățam sau fredonam cantecele auzite la radio .Dorina Draghici și Nicu Stoenescu cântau ,,Firicel de floare albastră ” și l-am cântat și domnului învățător . Am învățat pe dinafară ,, Conu Leonida față cu reacțiunea ” și il imitam pe Birlic !! Vecinele veneau să vadă cum jucam cu alți copii piesa lui Caragiale ….Intrarea era un leu!

M.A. : – Tare de tot! Cine este omul care ți-a marcat decisiv cariera de artist? Cum s-a întâmplat întâlnirea ta cu muzica adevărată?

G.D. : – Dirijorii corului de copii m-au impresionat . Stelian Olaru și Eugenia Văcărescu-Necula pregăteau repertoriul pentru concertul de la Atheneu .Munceau jumătate de an pentru asta . Ne disciplinau pentru muncă , ne învățau ce înseamnă un act artistic. Nimic nu era întâmplător ,se lucra cu dăruire, stil și acuratețe.

M.A. : – Care a fost cea mai mare izbândă muzicală?image

G.D. : – Au fost mai multe izbânzi muzicale .S-a întâmplat să iasă . Daca nu ai educație și ordine în cap nu îți iese nimic .

M.A. : – Fă-mi un portret-robot al artistului de nota 10, folosind elementele unor vedete de la noi și nu numai, pe care le admiri ( aici îți suflu: vreau un răspuns de genul : fizicul lui Alain Delon, vocea lui Elton John, mobilitatea lui Michael Jackson, eleganța lui……, longevitatea lui……, sex-appealul lui…… etc) – firește, vreau varianta ta de răspuns!

 

imageG.D. : – Nu poți să le ai pe toate, dacă ai numai o parte, pe celelalte ți le descoperă lumea, cei cu care lucrezi, invidioșii sau admiratorii. Cei de care amintești sunt geniali. În jurul lor au fost oameni care au avut flerul și intuiția necesare pentru a încuraja pașii artistului în devenire .Disprețul pentru muncă poate fi fatal. La noi se poartă disprețul pentru orice .

 

M.A. : – Oare pe tine ce anume te-a scos “în față”? Vocea? Cântecele? Seriozitatea cu care ți-ai făcut meseria?

G.D. : – Fără charismă nu ești în atenția nimănui . Mi-am creionat imagepersonalitatea cât am putut și mi-am folosit vocea cât de bine am știut , în cântece alese după gustul meu, cu un interes anume : să fiu EU !!!

M.A. : – În România, dacă tu, ca artist, ai depășit 40 de ani, ești aproape un om mort. Total contrar situației din țările civilizate, spre exemplu Italia, unde artiștii sunt venerați până la 90 de ani! Nu e nedrept?

G.D. : – Nu am un raspuns la ceea ce spui, nedreptăți sunt multe, dar cea mai cruntă este ignorarea experinței tale de către cei care ar trebui să învețe .

M.A. : – Care au fost piesele tale de rezistență? Povestește-mi istoria uneia din ele. Povestește-mi amintiri hazlii, legate de ele.

imageG.D. :- Au fost multe cântece, fiecare cu povestea sa : ,, Hai,vino iar în gara noastră mica ” , ,, Nu stiu cine ești ” , ,,Niciodată “, ,,Iertările” , ,, Te rog, zâmbește, fată frumoasă ” , ,, Ochii tăi ” , ,, Să nu vii iar să mă cauți” ; sper că publicul n-are nevoie de o altă istorie, cantecele acestea făcând parte din povestea vieții fiecăruia.

M.A. : – Planuri de viitor?

G.D. : – Planuri de viitor nu am . Sunt obligat să trăiesc într-un trecut confortabil, datorat ignoranței multora . Cât ar fi de frumos un cantec înregistrat acum!… rămanem tributari unor etichete puse hazardat sau neconcludent la un moment dat : tot “cântărețul garii mici” trebuie sa fiu!.. Asta din comoditatea multora de a ne descoperi altfel .

M.A. – Asta și încerc acum : să te arăt poate altfel decât te știe lumea… Definește-mi prietenia, Gabi. Există prietenie adevărată în lumea artiștilor? Din afară pare că vă zâmbiți, dar știu că de cele mai multe ori v-ați hali de vii.

G.D. : – Artiștii sunt și trebuie să fie în competiție , nu pot fi prieteni image
,dar se îngăduie unii pe alții . Sunt doar colegi care acceptă târziu locul în fața spectatorilor , singurii dealtfel care le sunt prieteni adevărați .

M.A. : – Ce hobby-uri are Gabriel Dorobanțu?

G.D. : – Imi place să plec de acasă, să merg pe munte, să stau de vorba cu oamenii, să-i înțeleg și să-i știu .

M.A. : – Ești un bărbat singur. Avem voie să întrebăm ” de ce?”

imageG.D. : – Oamenii sunt diferiți, unii vor să fie singuri și să străbată viața și așa . Poate au un interes, poate sunt egoiști ,poate vor să facă ce le place sau nu pot fi constrânsi . Eu am făcut ce mi-a plăcut și sunt mulțumit .

M.A. : – Te-ai gândit vreodată : cum ar arăta o lume fără femei?

G.D.: – Lumea fără femei ar fi sinistră ,ar fi tăcere și suspin ,ar fi ca un cimitir plin cu moși veniți la tămăiat !

M.A. : – Ei și acum, ține-te tare : dacă ai fi, pentru o zi, președintele României, ce primă măsură ai lua?

G.D. : – Dacă ipotetic aș fi președinte pentru o zi, aș înființa ,,civilizația ochiului” și aș interzice cuvântul ,, război”.image

M.A. : – Femeile de 10 așteaptă să le spui ceva frumos, în final.

G.D. : – Femeile de zece ar fi mai frumoase și mai deștepte dacă m-ar înțelege și ar avea răbdare cu mine . Asta cer, de fapt, toți bărbații .

 

P.S. Nu uitati! Sambătă, la ora 15 , pe TVR2, Gabriel Dorobanțu va fi special-guest star-ul unei ediții speciale “Femei de 10, Bărbați de 10” !

https://youtu.be/5PF5Kn-L0i