Intr-un interviu acordat recent revistei “Paris Match”, fermecătorul actor Alain Delon, aflat acum la vârsta de 85 de ani, a răspuns curiozităților reportericești, referindu-se la frumusețea care i-a dublat talentul, făcându-l celebru, la trecerea anilor, dar și la părerea sa despre femei. Iată câteva din gândurile marelui actor:
“ Frumusețea a fost mereu de partea mea. Toți îmi vorbeau, in permanență, despre ea. Femeile, în primul rând, dar nu numai ele. Când mi s-a propus să joc in filme, m-am gândit : “De ce, oare, tocmai eu?”. Mi s-a răspuns, invocându-mi, din nou, această frumusețe a mea. Ea era adusă mereu în discuție. Încă din vremurile când eram copil. Oamenii se opreau pe stradă și-i spuneau mamei mele : “-Vai, ce copil frumos aveți!”. Și țin minte că mamei mele nu-i plăcea deloc când străinii mă atingeau. Un lucru amuzant : când ieșea cu mine la plimbare, în parc, agăța, de cărucior, o tăbliță pe care scria : “Priviți, dar nu puneți mâna!” Ceva mai târziu au început să se uite după mine fetele. Dacă aș fi conștientizat, de atunci, că acest lucru înseamnă, de fapt, o armă, o forță, probabil că nu mi-aș fi început viața fiind măcelar! În final, pot spune că tot ce am obținut in viață nu mi se datorează mie, ci femeilor! De când mă știu, am fost înebunit după ele, mai ales după cele care erau cu 5-10 ani mai mari decât mine. Când m-am întors din armată, m-am mutat în Place Pigalle. Peste ceva vreme, devenisem întretinutul câtorva femei . Erau pur și simplu topite după mine, pentru că eram al naibii de frumos. Acest lucru m-a ajutat să devin actor. Cred că, dacă n-aș fi fost actor, aș fi murit demult!”
“..Nu, nu mă tem de moarte . Moartea este singurul lucru, pe lumea asta, de care putem fi siguri. Este doar o chestiune de timp. Câți ani mi-au mai rămas, oare? Aș putea să trăiesc până pe la 90-92 de ani. Doar că nu decid eu, ci cineva, acolo, sus. Știu doar că n-o să-mi părăsesc niciodată câinele : pe acest ciobănesc belgian, pe care-l iubesc ca pe un copil. Îl cheamă Loubo. Imi lipsește foarte mult, atunci când sunt plecat de acasă. Dacă va muri înaintea mea – lucru în care sper – nu-mi voi mai cumpăra niciodată câine. Am avut 50 de câini, la viața mea, însă cu acesta am o relație absolut specială. Mă enervează cumplit că încă mai refuză să urce scările și să doarmă cu mine! Dar lucrurile se mai pot schimba! Oricum, pot spune că am un câine “cu caracter” : nu iubește pe oricine. .Loubo are acum 3 ani, ceea ce echivalează 21 de ani ai vârstei omului. Dacă va fi să mor înaintea lui, am să-mi rog veterinarul să facă în așa fel, încât să părăsim impreună această lume. Îi va face o injecție, astfel încât Loubo să moară în brațele mele. E mai bine așa, decât să știu ca suferă și că va muri, pe mormântul meu…”
“ In ceea ce privește femeia ideală…nu, încă nu am găsit-o. Nu spun că nu există candidate. Ba există chiar zeci, însă niciuna din ele nu mi se pare potrivită pentru a-mi petrece alături de ea restul vieții. Deși as fi dispus la multe compromisuri, pentru a simți această “ultimă iubire”. Aș putea chiar și renunța la ceea ce spuneam întotdeauna. Aș fi de acord, bunăoară, să mă căsătoresc cu acea femeie, care ar fi dispusă să-mi rămână alături până la moarte. Un astfel de lucru ar fi avut, poate, sens. S-ar fi înschis cercul, după adorata mea Nathalie…”
Sursa : inosmi.ru
surse foto: closermag.fr, protv.ro
Comentează