.
Invitatul din această sâmbătă al emisiunii “RIVALII…cu Marina Almășan” este un om fermecător și-l cheamă ION HAIDUC. Dar nu aceasta este singura sa calitate!😁 Este unul dintre cei mai activi actori, jucând simultan în piese de teatru și în filme.
Cu o carieră impresionantă de peste 46 de ani, este poate cel mai iubit actor al teatrului Nottara. Desi trecut de prima tinerete, susține că nu simte deloc că vârsta pe care o are îl reprezintă și crede că a reușit să-și păstreze energia tocmai datorită firii sale pozitive.
“Cred că este tare bine că m-a ferit Dumnezeu de invidie. În această meserie invidia este aproape mereu prezentă pentru că nu e vorba neapărat despre bani, că toți aveam salarii la fel, dar aplauzele nu erau la fel. Gloria este cea care dublează existența actorului.” – susține Ion Haiduc.
A jucat în filme ca Privește înainte cu mânie (1993), 15 (2005), Amen. (2002), Cauză și efect 3 (2003) sau Padureanca.
În această sâmbătă, Ion Haiduc a acceptat “să joace” in platoul Televiziunii Romane, mai precis să “lupte” în ring, “rivalul” său fiind tot un actor, aparținand însă generației tinere : actorul Ștefan Iancu.
Până să-i admirăm însă pe amândoi, colega noastră, Liana Damian l-a luat la întrebări pe Ion Haiduc, oferindu-vă, iată, câteva detalii care îi vor întregi portretul creionat de echipa “Rivalii”.
Liana Damian : – Haideți să facem stânga-mprejur și să ne întoarcem pentru câteva clipe în copilărie. Ce amintiri avem din acea perioadă?
Ion Haiduc : – Pai…îmi amintesc multe…locuiam in Salonta, unde tata era șef de gară și țin minte că mă jucam toată ziua bună ziua in parc. Jucam fotbal, tenis de câmp și…de-a războiul. La un moment dat m-am dus și la box, însă mama a aflat și…mi-a tras o chelfăneală!…
Liana Damian : – Primeați des pedepse când erați mic?
Ion Haiduc : – Erau ceva…Nu pot uita, bunăoară, bataia cu liniarul la palma – și asta pentru că scriam foarte urât. Cum se spune, “faceam porci cu stiloul”.Tatal era cu pedepsele. Și nu pot să uit nici de pedeapsa pe care am încasat-o de la el, pentru simplul fapt că…am furat un mar !!!!!
Liana Damian : – Nu cred că năzdrăvăniile copilăriei dumneavoastră se rezumă doar la furatul unui măr…
Ion Haiduc : – Ași!… îmi amintesc, bunăoară, cum l-am legat pe un coleg de un copac din padure. Motivul? Acesta își pârâse invatatoarea tatalui său (care era mare pe la Partid) pentru că i-ar fi dat acestuia note mici. A fost un semn de protest, ptr ca invatatoarea aceea era chiar ffff buna. Și atunci…am făcut pe justițiarul!
Liana Damian : – Există vreo melodie, vreo poezie a copilăriei dumneavoastră?
Ion Haiduc : – Oh, da! “ Vulpe, tu mi-ai luat gasca! “
Liana Damian : – Bine că ne-ați spus! O să vedem cum valorificăm informația, în emisiune! 😉 Mergeați pe la cercuri, când erați copil?
Ion Haiduc : – La un moment dat, mă înscrisese mama la un curs de vioara, unde n-a stat prea mult pentru ca profesorul… era ungur si nu vorbea romaneste. Prin urmare, nu intelegeam nimic!
Liana Damian : – Mergeați la biserică, in copilărie?
Ion Haiduc : – Da, mergeam la biserica atunci cand mergeam la bunici ( intr-un sat de pe langa Oradea ) si faceam acolo…concurs de “ cumintenie”” .Recompensa era din partea preotului greco-catolic – ne imbraca în ingerasi, la slujba de duminica!😇
Liana Damian : – Ce învățăminte ți-au transmis părinții?
Ion Haiduc : – Cele firești pentru orice copil din zilele noastre! Sa nu mint, sa nu fur, sa am respect ptr batrani si sa salut primul. Prin urmare, salutam urland, de pe un trotuar pe altul, pana mi se raspundea! 😊
Liana Damian : – Dincolo de părinți, ai avut și un mentor în viață?
Ion Haiduc : – Mentorul meu a fost un regizor din Timisoara, Emil Reus. Dar spre cariera de actor m-am “îndrumat” singur.
Liana Damian : – Vă mai amintiți prima iubire?
Ion Haiduc : – Cum nu? La 5 ani ! Ea avea 6 ani si era in Sighet. M-am îndrăgistit însă de-adevăratelea in anul I de Facultate. A fost o iubire… de-o vacanță!
Liana Damian : – Unul din momentele “cruciale” ale fiecârui tânăr este majoratul. Vi-l mai amintiți pe al dumneavoastră?
Ion Haiduc : – Am implinit 18 ani cand eram deja la Bucuresti, la Facultate. Aveam fi 25 lei în buzunar și… m-am dus intr-un bar, am vazut un domn singur la masa. I-a cumparat un cognac, eu am baut doua, după care am plecat singur in Cismigiu si-am plans de singuratate. Ăsta a fost majoratul meu.
Liana Damian: – Și…ce cadou ați primit, la majorat?
Ion Haiduc : – NIMIC.
Liana Damian : – Aș vrea, în final, să vă recunoașteți un mare defect.
Ion Haiduc : – Nu sunt suficient de mândru.
Comentează