Sultana Kosem (1589-1651) a fost poate cea mai influentă femeie din Imperiul Otoman. S-a născut se pare în Kefalonia, Grecia. A fost răpită în vremea sultanului Mehmed al III-lea (în treacăt fie spus, Murad III și Mehmed III au condus Imperiul Otoman în vremea domniei în Țările Române a lui Mihai Viteazul) și a ajuns în haremul pașei din Bosnia, de unde a fost trimisă în Haremul de la Constantinopol. Pe numele său real Anastasia, viitoarea sultană a devenit favorita prințului Ahmed I, care apoi a devenit Sultan între 1603 și 1617. Evident, conform obiceiului din secolul precedent, inaugurat de Hurrem, Anastasia, devenită Kosem a devenit Haseki Sultan, adică prima soție a sultanului Ahmed.
Despre ea se știe că a trăit în vremea a nu mai puțin se șase sultani otomani: soțul ei Ahmed I, apoi sub sultanii Mustafa I Osman II, Murad IV, Ibrahim I și Mehmed al IV-lea.
A reușit să îl impună pe Mustafa I, fratele lui Ahmed I, deci cumnatul ei deși era bolnav psihic. Lui Mustafa I, care a domnit 3 luni, în 1618, fiind ucis de yeniceri. I-a urmat Osman II, numit de Kosem prin complot, Osman II fiindu-i fiu vitreg lui Kosem. Ea a domnit ca regentă (adică pe perioada minoratului unui sultan, ea lua deciziile în numele sultanului care erau transpuse în practică de Marele Vizir și pașalele din Divan, adică din guvernul imperial numit astfel, pentru că pașalele erau poftite să stea pe divane în fața divanului principal pe care trona sultanul, respectiv Marele Vizir) dar a avut de îndurat o perioadă de reținere într-un harem izolat, departe de Palatul Topkapî, după care, Osman II a fost detromat de ieniceri după care au urmat la tron fiii săi Murad IV fiind regentă între 1623 și 1632 și Ibrahim I, fiind regentă între 1640 și 1648. Ca o paranteză, în timpul multiplelor sale regențe, a avut loc Războiul de 30 de ani în Europa.
Trebuie spus că actul de voință al unui sultan putea face ca un demnitar să urce în rang, adică să ocupe în Divan o poziție mai însemnată sau să aibă un guvernământ militar, ori să decadă din drepturi. Toate bunurile materiale și privilegiile erau acordate de sultan, nimeni în afară de el neavând dreptul să aibă o proprietate efectivă, chiar dacă el cumpăra ceva din banii săi.
La moartea lui Ibrahim I, Kosem era încă suficient de puternică pentru a-l pune pe tron pe fiul lui Ibrahim, nepotul ei, Mehmed al IV-lea căruia i-a fost regentă între 1648 și 1651.
Meritul ei este că a influențat o serie dre reforme militare precum limitarea puterii yenicerilor („oastea cea nouă” creată din copii creștini aduși în Imperiul Otoman, în timp ce copiii elitei otomane formau spahiii), fiind singurul gest al unei sultane și al unui sultan până în epoca numită Tanzimat.
Așadar, Kosem s-a aflat pe tron ca sultană consoartă și ca regentă vreme îndelungată, reușind ca de fiecare dată când a avut un fiu (inclusiv vitreg) pe tron, un alt fiu al ei să fie pregătit la succesiune. A fost soție, cumnată, mamă și bunică de sultani, fapt unic în istoria Imperiului Otoman.
Kosem a murit la 2 septembrie 1651, la Constantinopol, având vârsta de 62 de ani. Din aceștia, 33 de ani a condus ca regentă, un adevărat record în Imperiul Otoman.
Comentează