Online! E plin de păreri și părerologi, de tot felul de viziuni care de care mai ciudate și mai lipsite de consistență, vădit influențate de anumite direcții. Dragii mei, nu trebuie să ne raportăm la alții și nici să nu luăm ca și adevăruri universal valabile mituri care nu fac decât să ne închidă universul. Uite la mine. Eu unul cred în oameni! Mă încred ! Și crede-mă, uneori doare să dai crezare. Și suspin adânc, gândind că, fără de cusur, nu s-ar mai potrivi coordonatele simplității mele.
În mod deosebit, în nebunia optimismului meu, mă-ndoiesc. De tot și toate, dar știu ca perfecțiunea e inutilă. A face frumos pentru cei din jur e mult mai josnic decât a fi tu, așa, cu toate tarele și defectele din rucsac ! Eu mi-s așa încărcat de mine, de cum simt și ce vreau, încât am impresia că uit cu totul cum sunt ! Și-i uit și pe cei din jur !
Să spunem că văd, asist, ca noi toți, la o furtună, pe un teritoriu în care nu exista ziduri de protecție, parazăpezi ori materiale pentru a curăța mizeria rămasă în urma cuvântului. E-o comedie, parol ! Cu personaje dintr-alea pitorești, care de care mai savuroase, care ne uimesc zilnic, desprinse inestetic din schițele lui nea Caragiale, care onorabile, îți spun, ar fi uimit să-și vadă operele de actualitate! Și atunci, spune și tu, să spunem ? Păi da, fără frici, fără a avea neapărat roluri stabilite în jocul de-a vorba și analiza. Atotștiutorii să se abțină. Cunoaștem fenomenul și credeți-mă, din rolul jurnalistului, acela idealist, cu baze și temeri, îmi dau seama ce “ povară “ dificilă e să le știi pe toate și de fapt, nimic temeinic.
Dar cum să te poți răsfira în voie într-o țară a pudibonzilor, în care toți fug de responsabilitate, nereușind, cu organele la purtător să-și asume ce scot pe gură și ce-ar vrea să bage? Zău că nu reușesc să găsesc o explicație concretă pentru asta. Te-nvârți și te sucești pe stradă, la florărie, la coada la supermarket, in club, până și la biserică, și auzi doar miresme ce descriu în amănunt organele de reproducere, cu tot cu activitățile pe care acestea, într-un exces de pasiune al purtătorilor, le pot săvârși.
Copiii cresc gândindu-se, mulți dintre ei, că e cool și oarecum firesc să posede abilități de a înjura și reproduce vorbele lipsite de sens. Ba chiar am spune că mulți sunt încurajați să facă asta. Și-atunci, de ce oare se plânge toată lumea că e prea mult dezmăț pe la TV? Ori de ce să cenzurezi un film, atenție – ficțiune, când ficțiunea a devenit în România de stradă o realitate fără cearșaf ? Mi-e teamă ca excesul acesta de pudoare închipuită, duce în extrema cealaltă.
Românii abundă în mojicie, în mizerie verbală, în agramatisme, în prostituție de idei, în inteligența dobândită de pe preamăritul Goagăl, și se plâng că societatea se duce de râpă cu niscavaia nuditate, câteva discuții despre sex. Minorii încep viața sexuală la 12-13 ani, da, dar mi-e teamă că motivul real e scăpat din vedere. Naturalețea, decența, simplitatea și spiritul ales nu stau în vorbe, ori în fapte, ori în ce privim. Nu ne educăm, domnilor, din postări, like-uri abramburicate, așa-ziși vectori de opinie ce ating, fără nerușinare, culmea penibilului prin devoalarea stupizeniei lor.
Nu televizorul ar trebui să ne educe, ci propriul arbitru, ori educația venita din fragedele clipe de formare. Stilul nu vine pe o farfurie zburătoare, din LCD, pe calea undelor. Televiziunea, internetul sunt instrumente. Tehnica, mobilul, cobaiul, toate sunt în noi. E doar o constatare. Așa, lipsită de interese, din partea unui individ care nu se sperie când aude niște gemete, care nu consideră ca a vorbi deschis despre sexualitate e un subiect venit din emisfere îndepărtate. Până la urma, știm cu toții ce-au făcut părinții noștri nu ? Raza sigur nu s-a coborât la fereastră, iar berzele sunt prea fragile pentru făpturi zgomotoase de peste 2 kilograme, urât mirositoare la un moment dat ?
Știi, mă gândeam să facem cu toții un experiment, să acceptăm că normalul nostru nu e asemănător cu al celuia de lângă, și să încercăm să nu impunem condiții de expunere, afirmare și exprimare. În fond, fiecare pasăre pe limba ei piere. Și atunci ce-i corect și ce nu ? Care-i om și care-i câine ?
Comentează