M-am apucat să cresc covizi. Vă văd uşor îngroziţi. Mai văd că nu pricepeţi. Ce-a apucat-o pe-asta, vă întrebaţi probabil. Toată lumea vrea să scape de virus iar asta îşi face crescătorie_ Da. Şi să vă spun de ce. Vreau să salvez omenirea. Da, eu. Că dacă nu eu, cine? Johannis? Să vă spun ce m-am gândit. Îmi fac o fermă de covizi. Îi hrănesc bine, că mă pricep să gătesc, până se îngraşă şi se fac mari. Atunci, devin vizibili. Că noi de-aia nu putem scăpa de ei, că nu-i vedem. E greu să te lupţi cu un duşman invizibil. Dar aşa, după ce-i îngraş bine, îi poţi vedea. Ia uite, un covid, vei zice, şi ori îl calci până-l faci terci, ori scoţi papucul şi-i arzi una de-l lipeşti de perete. Ori îi dai cu pliciul sau cu spray-ul. Şi gata cu covizii. Acum mă duc să cer nişte fonduri europene. Mai am o nedumerire: oare ăştia ce-or mânca, că nu ştiu cu ce să-i hrănesc. Ei, şi dacă nu aflu, le fac clătite. Cui nu-i plac clătitele?!
Avem de toate
Zice Neti azi la horoscop că ai tot ce-ţi trebuie înăuntrul tău. Ei, pe dracu’! Aşa să fie? Mă oftic că n-am ştiut până acum şi le tot căutam pe dinafară. Ia să văd eu dacă-i adevărat sau Neti ne abureşte. De exemplu, mie mi-ar trebui nişte mălai că voiam azi să mănânc nişte mămăligă cu brânză. Ceva brânză mai e prin frigider, dar mălai n-am mai găsit de când cu criza asta. Ia să caut eu pe dinăuntru… Domnule, Neti are dreptate! Interiorul meu e plin de mălai! Iau o pungă de-aia de-o juma’ de kil de mălai unguresc chiar din spatele esofagului. Ştiu că mulţi mă vor critica din cauza mălaiului unguresc, dar ce să fac dacă ăla-mi place? O să iau mălai românesc când o să învăţăm să facem mălai care să fiarbă repede, să nu facă cocoloaşe, să nu scârţâie în dinţi, să nu arate ca şi cum ar fi fost măcinat cu coceni cu tot şi să aibă gust de mămăligă. În orice caz, a început brusc să-mi placă de mine înţelegând ce comori ascund pe dinăuntru. Săpând mai adânc, găsesc între ficat şi colon nişte fasole păstăi. O las acolo că n-am poftă de aşa ceva azi. Am zărit printre maţe şi câteva cutii de compot de ananas. Ia să vedem ce ne mai trebuie… Mi-ar prinde bine nişte carne tocată că am găsit pe net reţeta de la chifteluţele suedeze de la Ikea şi vreau să-ncerc şi eu. Carne e peste tot, dar trebuie s-o toc eu. Pare dureros, aşa că renunţ. Ia te uită, chiar în inimă, în aorta stângă, e nişte brânză mascarpone. Dacă descopăr pe unde îmi ţin pişcoturile, pot să fac nişte tiramisu. Bună idee! O iau în jos pe canalul coledoc şi văd că înăuntul meu e un adevărat supermarket. Mai mult, pancreasul meu e plin de mâncare gătită. Ia uite… Acum mi-am dat seama ce fraieră sunt. De ce caut eu mălai când aş putea găsi mămăliga gata făcută?! Sunt plină de mămăligă care stă să explodeze, aşa că n-ar fi rău s-o scot repede de-acolo ca să nu provoc vreo catastrofă ecologică.
Comentează