Modă

Femeile, moda și…gazonul!

De câtva timp, șefa femeilor de 10 mă îmboldește să scriu despre moda la Paris, sub pretext ca sunt la fața locului. Dar eu mă pricep la modă cum se pricepe ea la rugby. Ca atare, voi vorbi azi de…fotbal, fiindcă zilele astea… e la modă!
Cum mi-a venit ideea ? Am aflat că există o meserie inedită : Style coach & personal shopper, pe care o exersează Dna Aloïs Guinut, diplomată a Institutului de Modă de la Paris. Adică ea sfătuiește femeile nu numai cum să se îmbrace dar și cum să-și cumpere țoalele.
M-am dus pe blogul ei să văd despre ce e vorba (http://dresslikeaparisian.com/fr/).
Am aflat de pildă cum să asortez roșul strident ca să nu pară vulgar, imagecum să port cu grație blana falsă sau dresul fantezist cu un pantof deschis la nivelul degetelor.
Iar cum la Paris au început miercuri soldurile de vară, am învățat cum să profit de ele în mod inteligent. De exemplu, să nu merg la solduri cu o prietenă, căci dacă nimerim pe un exemplar unic atrăgător, riscăm să ne luăm la păruială și să stricăm prietenia.
Înțelegând că nu sunt în măsură să aplic personal aceste sfaturi, am continuat lectura și am descoperit că Dna Guinut s-a gândit și la bietele femei care se plictisesc în fața micului ecran în timp ce bărbații urlă privind meciurile și ecluzând beri reci.
Le-a propus deci să privească meciurile sub unghiul modei și al eleganței, și în acest scop a fost ajutată de un alt meseriaș inedit : un profesor în istoria tricourilor sportive (!).
imageCei doi critici de modă s-au dezlănțuit.
Aflăm astfel că tricoul englez, cu tonurile lui discrete de alb și albastru e foarte select, afirmație ilustrată cu figura unui jucător, și cu legenda « Chiar și Wayne Rooney pare elegant în acest tricou ». Nu știu dacă e vorba de un compliment, în orice caz era înainte de Brexit.
Tricoul rusesc e elogiat, căci motivul de fond merge bine cu o geantă Vuitton. Să ne imaginăm un jucător rus trăgând un penalty cu o poșetă Vuitton la braț. Șic, nu-i așa ?
E lăudat deasemenea tricoul german, de un mare rafinament prin combinația alb-negru. Păcat că au dat cu mucii-n fasole lipind la mijloc un blazon auriu de prost gust. Pentru a echilibra lucrurile, se sugerează agățarea de gât a unui medalion de aur, sfat exemplificat cu varianta feminină a tricoului. Imaginați-vă jucătorii germani alergând dupa balon cu medalionul bălăngănindu-se la gât. În loc să-i apuce de tricou, adversarii i-ar putea faulta trăgând de lanț, cu riscul de a-i sugruma. Sugerăm arbitrului, în acest caz, să acorde cartonașe galbene sau roșii nu în funcție de gravitatea faptei ci asortate la estetica tricoului. Fotbalul va redeveni astfel un sport elegant, cum era la origine.
Și fiindcă tot vorbim de roșu și galben, să adaugăm albastrul și să vedem ce se spune de tricoul României. Nu e foarte apreciat, pe motiv că pe un același veșmânt nu trebuie puse mai mult de două culori primare. Steagul românesc e foarte frumos, cu condiția sa nu te îmbraci în el.
Toate aceste elucubrații, plus descoperirea celor doua meserii inedite, îmi amintesc vorba ințeleptului, conform căruia « mare e grădina celui de sus ». În plus, se pare că nu are gard, ceea ce-i permite să se extindă la infinit.
Aoleu ! Am depășit cu mult 2500 de caractere și n-am zis nimic de sex ! Nu-i nimic, îmi scot pârleala cu altă ocazie.

Din Franța, Radu Dem
Surse foto: http://dresslikeaparisian.com/fr/