Copii și tineri Nu mai sunt copil!

Febra

Febra examenelor din vara aceasta m-a făcut să-mi amintesc cum m-a încălzit și pe mine acest „simptom”.
Îi auzeam mereu pe „cei mari” zicând că din clasa a 9-a li s-a schimbat viața și s-au redescoperit odată cu aventurile și oamenii noi pe care i-au cunoscut. Acum, sunt unul dintre ei și, sincer pentru mine nu a fost așa. Prefer de un milion de ori vechiul 8A.
Primul lucru care îmi vine în minte când aud cuvântul „liceu” este vechea clasă pe care am păstrat-o doar în suflet după repartizări. Îmi aduc aminte de ședința foto pentru „oracol”. Atunci a fost momentul în care am realizat că ne pregătim să încheiem frumos generala. Ne-am plimbat de zeci de ori printre copacii din Herăstrău ca să găsim locul perfect pentru poze. Am făcut câteva sute dar parcă nu erau de ajuns, parcă niciun apărat nu putea să imortalizeze emoțiile și sentimentele noastre. Doar chipuri frumoase.image
În ultimele luni de școală clasa noastră era ZEN. Niciun conflict. Ne bucuram de compania colegilor noștri. De glumele lui Voicu la care râdeam cu lacrimi, câteodată și profesorii imediat după ce îl dădeau afară, de joculețele clasice în care indirect ne exprimam regretul că nu vom mai fi împreună și de nesfârșitele apropouri în care discret sugeram să rămânem toți în Monnet. În ziua banchetului am ajuns devreme; astfel, petreceam mai mult timp împreună. La început eram doar câteva fete pe ringul de dans, dar băieții nu au putut rezista și ni s-au alăturat curând. Am râs și am plâns în același timp de mai multe ori în seara aia. Pe la miezul nopții am ieșit pe terasă, lângă piscină și am început să ne amintim cei mai frumoși ani. De profu’ de mate care continua să scrie pe perete cu cretă, ca să nu întrerupă ecuația, de piesele de teatru pe care ne străduiam să le reprezentăm cât mai bine în cadrul festivalului anual al liceului și de toate momentele amuzante. De la Petre, care vorbea singur în ore când trebuia să rezolve un exercițiu până la momentele romantice de Valentine’s Day când primeam bilețele de dragoste și flori. Vedeam atunci, chiar și în ochii băieților, o lacrimă plină de iubire și regret care a căzut când ne-am întors noi cu spatele. Am încheiat seara cu o bucată gustoasă de tort și câteva strigăte pline de emoție.
Rezultatele examenelor au venit dar bucuria din sufletul meu era mai mare pentru ceilalți decât pentru mine însămi. Asta pentru că nu am fost o simplă clasă, am fost a 8-a A, promoția 2013.
Când a venit toamna, ne-am regrupat. Un număr mai mic, răsfirat la diferite etaje. Încă plănuim o reuniune, mai ales că au trecut 3 ani… Iubesc clipele din ultimii ani, dar generala a fost pur și simplu GENIALĂ. Îmi e dor de voi!
XOXO,
R.S.

image