Eu…și cele două Românii din buletin

Ce paradox! Am un singur act de identitate, dar locuiesc în… două țări deodată! De fapt, în două…Românii. 

Pe hartă, amândouă ocupă fix același loc. Mare? Mic? Dumnezeu știe. Eu zic că e suficient, pentru puterile noastre; spațiile mici se gestionează, de regulă, mai ușor…Dar să revin. Spuneam că trăiesc simultan în două Românii. Au aceleași hotare, același relief, aceleași orașe, aceeași capitală. Deasupra, același cer. Se roagă la același Dumnezeu, însă fiecare îi cere altceva. Și de aici încolo încep diferențele…

Deși se numesc la fel și au aceiași părinți, același Trecut, aceleași tradiții și obiceiuri, cele două Românii ale mele văd, fiecare, altceva, atunci când se privesc în oglindă. Una din ele vede un popor trist și amărât, compus din oameni săraci și obosiți, care-și duc traiul de pe o zi pe alta, fără prea mari speranțe și așteptări. Ei muncesc de dimineața până seara, își cresc, cum pot, copiii, visându-i realizați prin alte colțuri de lume. Sunt măcinați de boli, îmbătrânesc chinuit și-și așteaptă, de la televizor, veștile care să le schimbe viața-n bine. Și care vin extrem de rar. Mulți dintre ei nu înțeleg mai nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor. Nu știu nici ce e cu președinția UE, nici cu intratul in Schengen, nu înțeleg nimic nici din noua lege a pensiilor ; îi doare fix in pix de Brexit , de Putin și de retragerea americanilor din Siria, unii dintre ei nu știu nici măcar cine le e președinte.

   …Când se privește, în aceeași oglindă, cealaltă Românie vede cu totul altceva. Vede o mână de oameni, o hoardă, mai bine zis, plini de ei și de bani. Locuiesc în vile luxoase, conduc mașini bengoase, își fac poze prin vacanțe năucitoare, își trimit copiii să învețe în țările în care ceilalți visează măcar să culeagă căpsuni sau să îndese plosca sub dosul bătrânilor cu bani. 

Oamenii celei de-a doua Românii s-au născut în aceleași maternități ca și primii. Doar că parcursul lor ulterior a fost altul. Și-au croit drum, de multe ori călcând pe cadavrele primilor. Au adunat, în conturi, atâția bani, câți  cei dintâi nici măcar nu ar ști să-i numere. Muncind? Da, dar în felul lor. S-au cocoțat prin funcții, înșelând sau pupând dosurile necesare. Au înșelat, au încălcat legi, au ignorat reguli, au recurs la furtișaguri. Au ajuns în structuri ce conduc țara, prostindu-i pe cei mulți, care i-au trimis chiar ei acolo, prin votul lor. Li s-a promis marea cu sarea, după care li s-a dat doar sarea. De fapt, le-au pus-o direct pe rănile, pe care tot ei li le-au făcut, ținându-i voit în sărăcie și ignoranță. 

      Cea de-a doua Românie nu dă doi bani pe prima. Ar juca-o oricând, la ruletă, ar vinde-o fără nicio tresărire, celorlalte națiuni, în rând cu care se tot căznește să se alinieze. Ar vinde-o, de fapt, oricui,  pe un pumn de “mărunți”, care să-i asigure ei un trai îndestulat. Pe principiul “sătulul nu-l crede niciodată pe flămând”, celei de-a doua Românii nu-i pasă niciodată de lacrimile primeia. De fapt, nici nu le observă, pentru că este mult prea ocupată să-i fie ei mult și bine. 

…În amândouă Româniile este valabil același buletin. Nu există, intre ele,  hotare marcate pe hartă , nu exista nici vameși care să te întrebe de sănătate, de vrei să treci dintr-una, într-alta. Dar nimeni nu trece dintr-o Românie în cealaltă. Niciodată. Căci prima nu va putea, iar a doua nu va dori. Primeia îi e sortit să rămână săracă și batjocorită, iar cea de-a doua va face toate compromisurile cu putință, doar pentru a nu ajunge în cealaltă Românie..

…Stau, prostită, cu buletinul de identitate în mână și …mă întreb unde mi-e locul.  Tragedia este însă alta : amândouă Româniile sunt guvernate de un singur stat :  statul pe loc.

P.S. Voi..în care “felie” de Românie vă aflați? 

Rubrică oferită de :