Cu totii il cunoasteti pe Svejk, nemuritorul protagonist al romanulului scris de Jaroslav Hašek la inceputul secolului trecut.
Ei bine, dupa cum v-am promis in episodul anterior al micii mele aventuri din Cairo, astazi am sa va fac cunostinta cu versiunea egipteană a soldatului cu pricina! Dupa se poate observa din fotografie, bravul nostru soldat nu masoara mai mult de 175 de centimetri, iar in umeri nu este mai lat decat anvergura unui pescarus constantean, insa in ochi i se citeste ceva cu totul special. Acest ceva special este acea amabilitate pe care doar aici, in Egipt, am mai intalnit-o la oameni. Acesta, impreuna cu echipajul lui si nelipsita mitraliera, ne-a pazit spatele pe tot parcursul excursiei la Cairo. Vazand ca vorbeste perfect engleza, am inceput sa-l intreb diferite lucruri despre Egipt si despre locuitorii sai, in general.
Asadar, am aflat de la acest Svejk, care era cu adevarat mandru de tara sa ( spre deosebire de cel original), ca motivul pentru care toti musulmanii sunt atat de primitori si de ospitalieri este chiar Coranul. Acestia, fiind in mare parte foarte religiosi, sunt invatati de la cele mai fragede varste sa-i trateze pe toti asa cum s-ar trata pe sine. Spre exemplu, o regula araba spune ca daca cineva iti trece pragul usii, fie ca a fost invitat, sau că iti face o vizita spontana (ceea ce la ei este foarte comun), trebuie obligatoriu sa ia masa cu familia gazdei, fie – au sau nu “frigiderul plin” – iar daca ora mesei a trecut, oaspetele nu are voie sa paraseasca casa pana nu este servit cu ceva.
Venind ora pranzului, ne-am “refugiat” intr-un restaurant de pe maretul Nil, ce se afla totodata chiar in inima orasului, unde capitala egipteana isi etala din plin maretia, prin intermediul cladirilor inalte inconjurate de verdeata.
Ultima noastra oprire dinaintea plecarii inapoi la hotel a fost Muzeul national de istorie. Vechi de 120 de ani, muzeul este casa unor comori nepretuite ale Egiptului antic, cea mai de seama fiind probabil camera faraonului Tutankhamun, cel mai insemnat rege egiptean.
Acolo i-am putut observa o parte din bogatiile alături de care a fost inmormantat. Spun “o parte”, deoarece intregul sau mormant din Valea Regilor era de mărimea unui apartament modern cu 2 camere, numai ca locul televizorului, canapelei si ale altor piese obisnuite din ziua de azi, era ocupat de nenumarate nestemate, obiecte din aur si alte lucruri pretioase ale vremii, ale caror valoare intrece cu usurinta PIB-ul unor tari nu foarte dezvoltate din ziua de azi. Din pacate insa, acea camera era pazita mai ceva ca Palatul Parlamentului de la noi, iar fotografiatul era strict interzis.
Printre alte minuni ale acestui muzeu se regaseste si statuia regelui Khafre, realizată in totalitate din diorit, material extrem de dur, chiar si pentru zilele noastre. Aceasta caracteristica cufunda si mai mult statuia in mister, fiind inca o enigma modalitatea prin care egiptenii au sculptat un astfel de material. Inca un lucru deosebit de important este mumia lui Yuya si cea a lui Thuya, parintii reginei Tiye, prima regina egipteana “din popor”, pana la ea toate cele precedente avand sange regal in vene, caz asemanator cu Meghan Markle, de altfel.
Cu pasi repezi, s-a incheiat si aceasta zi, iar un gand trist mi-a strafulgerat mintea: calatoria noastra se apropie negresit de al ei sfarsit… Fiti, astfel, cu ochii in patru, deoarece ultima noastra zi pe continentul african ne va gasi in Egiptul autentic, lipsit de turisti si bogatii. Este o față a Egiptului poate mai putin placuta ochiului și pe care putini o cunosc, insa pe care trebuie sa o luam in calcul, atunci cand ne gandim la aceasta tara. Pe mâine, așadar!
Comentează