Ura este un răspuns emoțional plin de furie împotriva unor oameni sau idei. Ura este deseori asociată cu sentimente intense de furie, dispreț și dezgust. Ura ar putea fi considerată opusul iubirii. O zicală budistă spune că ura este otrava pe care o iei zilnic, sperând să moară celălalt.
Noi și ceilalți
Potrivit lui A.J. Marsden, profesor asistent de psihologie la Beacon College din Leesburg, Florida, unul dintre motivele pentru care urâm este că ne temem de cei ce sunt diferiți. Ura se poate îndrepta fie împotriva unui individ, fie împotriva unor grupuri. Când ne simțim amenințați de indivizi percepuți drept din afara grupului nostru, deci amenințători, ne îndreptăm instinctiv către cei cu care ne identificăm, urmând un mecanism de supraviețuire.
Pare ciudat, dar nu doar frica ne poate provoca ura, ci chiar și… iubirea. Iubirea față de ai noștri ne determină să îi urâm pe ceilalți. Ceilalți pot fi cei de altă culoare, de altă religie, din alt trib, din alt partid politic, din alt club sportiv.
Fidelitatea față de cei din grupul nostru are origini ancestrale, din perioada când strămoșii noștri vânători-culegători ne puteau alunga din trib dintr-un motiv sau altul, ceea ce ne periclita șansele de supraviețuire.
Dar nu doar frica de alții provoacă ură, ci chiar și frica de noi înșine. Prin fenomenul de proiecție, trăsături care nu ne plac la noi avem tendința să le respingem și le proiectăm asupra altora, ajungând să-i urâm, practic, pentru propriile noastre defecte. Am inventat acest mecanism ca pe o metodă de supraviețuire, pentru că defectele noastre ne pot face nedoriți în comunitate și riscăm să fim respinși. Reprimând părțile din noi pe care le credem rele și proiectându-le asupra altora, se ajunge la judecată și ură. Deși ne închipuim că în felul acesta scăpăm de ce e rău în noi, această reprimare conduce de fapt la apariția multor tulburări mintale.
Lipsa compasiunii provoacă ură. Compasiunea este antidotul urii, atât compasiunea pentru ceilalți cât și și față de noi înșine. Compasiunea față de noi înșine înseamnă să ne acceptăm în totalitate. Atunci când suntem bine cu noi înșine, vom înțelege comportamentele celorlalți ca fiind despre ei și vom putea să le răspundem cu compasiune.
Ura este pentru unele persoane o încercare de a se distrage de la sentimente precum neputință, neajutorare, nedreptate, inadecvare și rușine. Acești indivizi își închipuie că ura față de alții este soluția ca ei să se simtă mai puternici. De fapt, în felul acesta încearcă să se distragă de la o durere interioară și să umple un gol.
Nu doar cauze psihologice sau istoria familială poate conduce la ură, dar și factori sociali și culturali. Trăim într-o cultură a războiului, care promovează violența. Învățăm de mici să-i urâm pe cei diferiți. Trăim într-o societate în care suntem mai degrabă gata să luptăm decât să rezolvăm conflictul. Pacea este rareori o opțiune. Evoluția și selecția naturală sunt despre supraviețuirea celui mai adaptat, nu despre iubirea față de dușmani.
Ce este de făcut?
Suntem toți născuți atât cu agresivitate, cât și cu compasiune. Cheia depășirii agresivității este educația.
Nu putem fi fericiți atunci când suntem plini de ură, furie, dispreț, resentimente. Un terapeut bun te poate ajuta să treci peste emoțiile negative care te împiedică să duci o viață armonioasă.
Găsești terapeuți bine pregătiți la Clinica de psihologie Renia din București.
Mai puțină ură înseamnă mai multă iubire.
Comentează