“Aceste articole fac parte dintr-un jurnal al Cristinei Deleanu, descoperit după decesul acesteia. Îmi fac o datorie de onoare în a-l publica în paginile revistei FEMEI DE 10, prin bunăvoința doamnei Marina Almășan, căreia îi mulțumesc foarte mult și o asigur de toată recunoștința mea” Eugen Cristea
“ De ce să ne mai mirăm că, rapid, s-a dezvoltat astfel latura hrăpăreață a individului, dorința de a o lua înaintea altora prin orice mijloace, s-a întins șmecheria furtului și înșelăciunii la fel cum întindem pe trotuare și pe scaunele din sălile de spectacol trista și nesuferita noutate apărută în obiceiurile noastre zilnice – guma de mestecat!
Ca urmare, o poftă de viață nesăbuită, materială în speță, s-a instalat în țara noastră sub falsul său nume de libertate.
Eu înțeleg, și cred că nu sunt singura care știe că a fi liber cu adevărat înseamnă a ști cine ești pe lume, ce rost ai și să te străduiești în propria construcție nu înseamnă în niciun caz să faci doar ce te taie capul, dând cu piciorul la orice înseamnă –cât de cât- bun simț. Și dacă tot s-au pierdut toate cele și am luat în mâini hățurile distrugerii, ajutați de vestitorii răuvoitorului Occident, hai să ne facem mendrele fie acasă, fie dincolo, că totuna e. Nu vrem fără granițe, fără nație, fără dragoste de popor (ah, ce cuvânt desuet!), fără respect de sine și de mine, fără de nimic? Goi, urâțiți, bătăuși, năbădăioși. Ce să zic? O nouă lume. Trăiască!
Doar dacă a trăi mai înseamnă și viață. Hai! Cu toții afară, nu merităm viața dăruită de Dumnezeu. Și, pentru că tot excludem în fiecare secundă din existența noastră, tot ceea ce în secole s-a născut din latura frumoasă a omului, să-l amintesc – cătot n-a auzit multă lume de el – pe unul, Voltaire, care a lăsat câteva vorbe (printre altele, mii) ce le semnalez acum: ,,Fiecare om este vinovat de tot binele pe care nu l-a făcut,,. Ce e ciudat e faptul că nedumerirea legată de răscolirea și răsturnarea unui sistem de existență intrat în rutină, a intervenit și s-a făcut auzită doar din gura individului lovit direct în moalele capului. Niciun cuvânt de spaimă sau de surprindere omenească din partea componenților guvernelor. Nici măcar nu s-au prefăcut uimiți. Ei au reacționat ca și cum nu știau (în secret) despre ce este vorba. Și așa a și fost. Unii au știut, fiind la comandă, alții au aflat supunându-se comenzilor celorlalți! Ei bine, noi facem parte dintre cei supuși comenzilor. Pentru mine este cât se poate de clar. Dar tăcerea și neimplicarea la vedere au fost uimitoare și dând de bănuit.
După câteva luni sufocante, martie, aprilie, mai 2020, cele în care cheia din ușă se blocase și simțeam că ni se atrofiază musculatura dacă nu spăl rufe și vase tot timpul, sau nu mă agit să aranjez câte ceva prin casă, am început să mă prăbușesc în gânduri. În afara multor cărți deștepte pe care le-am devorat, cărți cuprinzând nefirești, nesănătoase propuneri catastrofice dar, cine știe, posibile (și o spun cu frică!), mi-am pus propria judecată cât de cât educată, să funcționeze, cu alte cuvinte, am pus-o la treabă. Având obișnuința căpătată în profesie de a analiza faptele și expresiile faciale dincolo de aparențe, mi-am dat seama, încet-încet, că mai toate chipurile poartă ,,măști,, și, cu timpul, am observat că pe ici, pe colo, mai scapă câte un colț al măștii și începe să se dezlipească, sau altora le sare bentița înnodată după cap cu nepricepere. Chipurile din umbra măștilor mi-au devenit și mai străine decât le mai cunoșteam, puțin dealtfel. Puțin, pentru că la noi au devenit identice. Îmi pare rău, dar chipurile șefilor care ne ,,sfătuiesc,, , nepurtând mască, sunt identice. Expresia lor ,,pe viu,, este identică.Nu încerc să aflu despre chipurile altor potentați ai planetei, la fel de inutili oamenilor obișnuiți. Uneori, ei mai schimonosesc câte un zâmbet stângaci, ca și cum și ei, la rândul lor, sunt constrânși la ploaia de reguli sub care ne ducem bietele noastre zile.
Cred că noi suferim – mă refer aici la diriguitori – de o acută lipsă de IQ. Aceste inițiale nu sunt doar două litere ciudate , un dotat cu IQ este implicit dotat și cu experiență, cu consecvență în acțiune, cu o empatie deșteaptă, cu căldură, cu dragoste. De unde să luăm noi, supușii care, la rândul nostru purtăm măști inutile, expirate și neconforme și ne ascundem chipul uimit de ceea ce ni se întâmplă, de unde să luăm pilde, exemple, legi, reguli normale? În cine și în ce să avem încredere? Mă întorc puțin la 2020. Acest an care ne-a marcat și ne rămâne ca un blestemat tatuaj înfipt în piele, a făcut mai mult și mai rău (un rău programat de mai mulți ani!) decât un război real! Ce zic eu de fapt: s-a pornit un ,,război al lumilor,,. Pentru că sunt mai multe lumi, asta e sigur. @020 ne-a rupt în două, sau în mai multe, ne-a despărțit din puțina unitate de care ne mai agățam cu greu. Anul 2020 a însemnat fărâmițare ideologică, împrăștiere sentimentală, falsuri, ură, prostie, crimă și, peste toate, BOALA.
De fapt, ruperea țării în două, sau mai multe, oricum cetățenii sunt cu mintea în două, se constată de multă vreme. Iar acum e și mai rău. Din rău în mai rău. Neâncrederea și vraiștea informațiilor nu pot duce la stabilitate. Se întâmplă în continuare, instalarea fricii și a amenințării (cuprinzând și discriminarea) că, dacă nu răspunzi comenzilor inumane și asupritoare s-ar putea să fii exclus din societate, sau, de ce nu, chiar din viață!
Sinistre vremuri trăim! Și iar îmi amintesc cu spaimă de ,,1984,,.
Îl trăim si îl tot retrăim. Până când, oare?
Până când?”
CRISTINA DELEANU
Comentează