Pe doamna Elena Udrea am găsit-o într-un apartament de două camere de la etajul 8 al unui bloc din Lujerului. Într-o cameră dormea, una alta, în cealaltă avea un atelier de plăpumărie. Acest atelier era consecința colosalului său plan de dezvoltare a turismului românesc, plan pe care nu l-a mai dus până la capăt din pricini binecunoscute. Elegantă și atrăgătoare, doamna Elena Udrea ne-a invitat la biscuiți și dialog.
Eu: Bună ziua, doamnă. Am convenit să discutăm numai despre turismul românesc de care v-ați ocupat ceva vreme cu succes. Sunt câteva concepte pe care le-ați dezvoltat cu destul folos și am vrea să împărtășim cititoarelor noastre din aceste experiențe. De exempu, aceste plăpumi.
Doamna Udrea: Este vorba de conceptul “Plapuma Zburătoare”. Să zicem că un turist român vrea să viziteze Parisul. N-are bani de avion, de mașină, de tren, de nimic. Vine în acest atelier și cumpără o plapumă. Apoi, de la etajul opt își ia zborul, călare pe ea, spre Paris sau Londra. Plapuma zboară cu 50 la oră, dar are și alte avantaje: te învelești cu ea în timpul zborului, poți face sub ea tot ce dorești, că nu trebuie să mai pleci de-acasă la ședințe sau mai știu eu unde. E ieftină, e ușoară, are numai calități. Dacă mai rămâneam la conducerea ministerului, brandul de țară al României s-ar fi schimbat, s-ar fi numit: “Nicio masă fără plapumă”, adică un slogan care să amintească românilor de “Nicio masă fără pește”, de care erau atât de mândri.
Eu: Excelent.
Doamna Udrea: Al doilea concept ar fi fost “Cocoșul Vorbitor”. Am fi înlocuit kilometrajele cu cocoși vii. Treceai de exemplu, spre mare, prin dreptul indicatorului “Constanța 115 kilometri”, și nu înțelegeai ce înseamnă. Îl înlocuiam, pe indicator, cu un cocoș vorbitor, și el zbiera la tine: Cucuriguuuuu, Fălticeni, sau cumva asemănător. Sau te întreba amanta: Cât e, dragă, până la mare. Tu răspundeai 200 de cocoși.
Eu: Dar de ce Fălticeni?
Doamna Udrea: Pentru că cocoșii nu pot fi învățați decât un singur cuvânt, Fălticeni. Sau două, cred că și bani, dar nu mai țin minte. Era oricum, recunoașteți, un concept mult mai simplu, se înlocuia atâta tablă, atâta de efort. Pe când, un cocoș, ce-i un cocoș?
Eu: Excelent. Și conceptul Badea Cârțan?
Doamna Elena: Ăsta era mai simplu. Fiecare turist român venea la ministerul pe care-l conduceam și-și lua de acolo o raniță cu numele lui. În ea găsea slană, mere, miere, un volum Pas cu Pas, poza nevestei, a amantei și multe altele. Echipat cu opinci, viitorul Badea Cârțan pleca prin Europa. Se oprea pe unde vroia el pe marginea drumului, scotea fluierul, mânca tobă și sarmale, tot din raniță, și ducea numele României hăt departe.
Eu: Foarte frumos. În timp ce dvs ne expuneți aceste colosale concepte, primim mii de sms-uri de la cititoarele noastre. Dânsele vor cere guvernului Cioloș să implementeze degrabă toate aceste proiecte demne de o țară europeană cum e România. Vă dau un singur exemplu: Doamna Monica Macovei dorește cinci plăpumi.
Doamna Udrea: Mă bucur tare mult, pentru că asta înseamnă că am făcut treabă bună.
Eu: Am fi dorit să punem o întrebare și din alt domeniu. Ne permiteți?
Doamna Udrea: Da.
Eu: Erați și ministreasa dezvoltării. Cum o vedeați?
Doamna Udrea: Tot legată de turism. Am fi construit o cale ferată de la București la Londra care ar fi trecut și prin Lehliu, Urziceni, să zicem, care să-i ducă pe români la mare, prin Belgrad, Ljubljana și înapoi.
Eu: Așa scurtă?
Doamna Udrea: Păi, da, că restul urmează să fie construită în celelalte opt mandate ale mele. Vă mulțumesc.
Eu: Și noi.
Comentează