Diverse

Elena, mărunțica fată ce răstoarnă munții, încet-încet

 

Foto : Gini Ignat și arhiva personală

Cele mai interesante persoane din viața mea mi-au ieșit în cale absolut din întâmplare. Fie am dat peste ele
răsfoind ziarele, fie le-am descoperit pe internet, fie le-am întâlnit, “concret”, în drumurile mele. Pe Elena am “aflat-o” într-o după-amiază caniculară de duminică, răspunzând unei invitații inedite : într-o locație absolut originală de lângă București – o spirală din baloți de fân, înălțată sub  clar de lună – am asistat la un …concert de operă! Live, sub cerul înstelat, cu o muzică dumnezeiască ce ne-a învăluit tuturor sufletele ciuruite de fricile,
nervii și frustrările pandemiei… “La Arțar” era, până atunci – pentru mine cel puțin –  o destinație necunoscută, deși până la Călugărenii de Dâmbovița nu faci nici măcar o oră, pornind din miezul Bucureștilor. Faci puțin, dar găsești mult : natură cât cuprinde, un design în care imaginația și-a spus consistent cuvântul, apoi o mână de oameni ospitalieri, “dirijați” cu talent de o făptură gingașă, drăgălașă, careia titlul de “manager” i se potrivește, aparent, tot cam cât mi se potrivește mie o blană de urs! Dar iată că Elena Ioniță, deși tânără și atât de delicată, conduce cu mână de fier micuța afacere de familie cu nume de arbore. “La Arțar” este provocarea sa “ de suflet”, la care a ajuns nu deodată, ci după ce a adunat ceva experiența de viață. Pentru că, la vârsta ei, Elena a apucat să se miște copios prin lumea largă, acumulând cunostințe, trăiri, meșteșugul de a face tot felul de lucruri și de a găsi limbaj comun cu tot felul de oameni, și mai buni, și mai răi. Căci niciun manual universitar din lumea asta nu-ți oferă ceea ce-ți oferă viața : o experiență pe care, dacă știi s-o valorifici, poți muta munții din loc. Încet-încet, Elena a pus pe picioare acest complex de agrement. Nici mare, nici mic. Nici sofisticat, nici simplu. Dar e afacerea ei ; iar ea poate servi oricând ca exemplu oricărui tânăr din zilele noastre, care “ stă pe loc” si se tot întreabă ce șanse are, în Romania de astăzi, să pornească o afacere. Elena s-a întrebat mai puțin și a trecut direct la fapte!  S-o cunoastem, așadar, pe Elena Ioniță! 

Marina Almășan : – Să începem, dragă Elena, cu o carte de vizită succintă. Ce-ar trebui  să știe lumea despre tine? 

Elena Ioniță : – Am 37 de ani, sunt măritată cu iubirea vieții mele ( ne știm de când eram tineri, apoi viața ne-a despărțit, însă în final am ajuns din nou împreună! ) Avem doi copii, un băiat de 8 ani și o fetița de 3. Despre mine? Ce să vă spun?  Nu am nimic ieșit din comun, am fost mereu un om la locul meu, dar am lucrat mult în afară : am lucrat în Spania, în Suedia, m-am “învârtit” puțin și prin Africa… și m-am întors după 15 ani! 

Marina Almășan : – Spania, Suedia..înțeleg. Dar Africa?!? Ce-ai facut în Africa?!?

Elena Ionița : – N-o să-ți vină sa crezi! Am făcut o afacere…cu aur! N-am stat mult, dar cu asta m-am ocupat. Am întâlnit în Spania un fost ambasador, care s-a lansat intr-o astfel de afacere, m-a cooptat și pe mine, mi-am investit bănuții adunați până atunci  și…asta a fost! Nu aveam așteptări foarte mari, așa că nu m-am pierdut cu firea, atunci când afacerea… a eșuat.😔

Marina Almășan : – …și…te-ai întors acasă. Ești de aici, din Călugăreni? 

Elena Ioniță : – Nu, eu sunt din București, părintii mei sunt din Teleorman, soțul meu este de aici, de aceea am și dezvoltat aici această afacere. El m-a susținut întru totul, spunându-mi de la început : “Mami, faci ce vrei!” . Și, chiar daca el are treaba lui ( afaceri in agricultură – n.a.) , mă ajută foarte mult. E soțul ideal. 

Marina Almășan : – Ferice de tine! Hai să revenim la afacerea ta. Care a fost ideea ei?

Elena Ioniță: – Am pornit de la o idee simplă : să le ofer ceva copiilor. La grădinița fiului meu, mămicile au vrut să se apuce de yoga ( eu am ceva cunoștințe de yoga) și, văzand niște fotografii de aici, la mine pe Facebook, mi s-au adresat cu o rugăminte : “Elena, noi am vrea să venim la tine , acolo, in locul acela frumos, și  sa facem yoga. Și pentru ca e atât de bine la tine, acolo, vrem sa venim și cu copiii, ca să se joace în natură”. 

Marina Almășan : – …dar pe-atunci nu era nimic aici, nu-i așa?

 

Elena Ioniță: – În niciun caz ce este acum! Acesta era, de fapt, locul de suflet al soțului meu, aici își amenajase birourile de la afacerea lui din agricultură, dar tot spațiul acesta exterior pe  care-l vedeți dvs , era total neamenajat. Numai lacul exista, dar neîngrădit și nimic amenajat în jurul lui. 

Marina Almășan – Și…a încăput pe mâinile tale și ai transformat locul într-un colțisor de rai. Este rezultatul imaginației tale, sau ai apelat la un designer? 

Elena Ioniță : – Sincer? Am vrut să-l fac singură! M-a mai ajutat puțin Pinterest, dar in rest, am aranjat  fiecare colțișor după cum am simtit eu. Am amenajat un colț cu canapele din baloți de paie, apoi avem zona de “crengi”, in care totul este făcut din crengi de arbori, colțul cu stuf, colțul “ cu borcănele” ( imi amintesc că le-am dat tuturor sarcina să mănânce, o vreme,  doar iaurt în  borcănele de sticlă, ca să adunăm “materia primă”!😁)..De fapt, profit  de orice lucru, nu-l arunc, ci încerc să-l investesc într-o idee șugubeață! La mine ideea de “reciclare” este foarte importantă. Sunt impresionată de cât gunoi se produce și se aruncă , în jurul nostru. 

Marina Almășan : – Bănuiesc că este unul din obiceiurile  pe care ți le-a  insuflat șederea prin țări straine..Chiar așa, cu ce te-ai întors de acolo? ( nu mă refer la bani sau lucruri!😁)

Elena Ioniță: – M-am dezvoltat foarte mult ca om. Profesional – nu pot spune, pentru că eu mi-am schimbat neincetat job-urile. In Spania am ajuns când încă Romania nu era în UE. Nu aveam acte și am dus-o foarte, foarte greu. Dar nu-mi pare rău că am plecat. Vreau să-ți spun ca, înainte de a pleca din țară, încercasem aici toate variantele posibile : lucram ca agent de vânzări la URSUS, de acolo am strâns bănuți, am luat și un credit la bancă și mi-am deschis in Saturn , pe timp de vară, un magazinaș și o terasă, însă nu mi-a fost deloc ușor : statul nu sprijină deloc micii întreprinzători , ba am simțit chiar ca mi s-au pus mereu bețe-n roate…Și am fost atât de supărată pe țara mea atunci, încât am decis să plec în lume. Oriunde, numai să-mi demonstrez că pot să fac ceva!…Dar acolo am dat cu adevărat de greu. Însă am moștenit de la tata o ambiție de nedescris. Mi-am zis : “Chit că spăl toalete, nu mă întorc în țară, până nu reușesc!”… Acum, dacă mă uit înapoi, nu-mi vine să cred : “Oare eu am trecut prin toate aceste greutăți?!?”..

Marina Almășan : – Deci eu de aici înțeleg că acest spirit al afacerilor, al avemturii și al riscului l-ai avut dintotdeauna, nu de ieri, de azi! 


Elena Ioniță : – Da, cam așa! Spre exemplu, chiar de la început,  după ce am strâns primii bănuți, mi-am deschis , în Spania, o florarie!😁 L-am cunoscut, la un moment dat, pe Ramon, un domn în varstă, un iranian care trăia in Suedia, medic stomatolog și care trecuse prin nenumărate astfel de experiențe de viață și prin nenumărate eșecuri.  Și el mi-a spus, la un moment dat : “ Draga mea, poți să pierzi de 100 de ori,  dar a 101-a oară tot câștigi! “ Și mare dreptate a avut! Iar eu nu-mi fac niciodată așteptări prea mari si, mai ales, nu mă întind mai mult decât îmi este plapuma! Prefer să muncesc din plăcere, nu să devin sclava banilor.

 

Marina Almășan : – Să mai vorbim puțin despre “La arțar”. Cam ce se întâmplă pe aici? Am asistat la  acel concert de sezație, al artiștilor Operei Naționale, ai Filarmonicii George Enescu și ai Orchestrei Nationale Radio și am fost realmente impresionată! 

Elena Ionița : – Da , este o premieră, soțul meu a construit acea inedită “sală de concerte” , din baloți de fân. De fapt, spectacolul acesta, care a marcat și un început, în materie de evenimente culturale, a fost încercarea noastră de a veni în ajutorul artiștilor, atât de loviți de pandemie…

Marina Almășan : – Aaaa, deci a fost un soi de “gest umanitar”! Ce frumos!

Elena Ionița : – Putem să-i spunem și așa, și sper din toată inima să-i urmeze și altele. Dar în rest, evenimentele pe care le organizăm, “La Arțar”, sunt cele clasice : nunți, botezuri, excursii, team-buildinguri, work-shop-uri. Facem orice și ne ies bine toate! Lumea e mulțumită!

 

Marina Almășan : – Dragă Elena, nu ești, fără îndoială,  o super-woman, ci ești, până la urmă,   o femeie tânără , frumoasa, inimoasă și plină de energie. O femeie care a plecat de jos, fără ajutorul părinților, care a luat viața în piept și, iată, pas cu pas,  a reușit. Mă bucur să oferim și altora  exemplul tău și te felicit și pentru ceea ce ai făcut aici, in acest complex de agrement și pentru această reușită premieră, care cu siguranță vă va deschide un nou drum! Cine știe, poate complexul “La Arțar” și inedita sală de concerte vor deveni un loc de referința pentru artiștii români! …Păcat că vine iarna!🥴 Succes, draga mea! Mulțumesc pentru interviu! 

Elena Ionița : – Și eu îți multumesc!

P.S.  Vă redau mai jos un “rezumat” al unuia dintre cele mai inedite concerte, la care am asistat, în ultima vreme!

 

Uscatoare rufe