Acolo unde sunetul nu pătrunde , unde doar gândurile noastre se războiesc la nesfârșit cu sufletul , care tot timpul o ia razna , acolo unde încape doar infinitul , în locul acela de taină unde te retragi pentru a ascunde , de-a valma , dorințe neexprimate , dureri neștiute de nimeni , cuvinte nerostite la timp și , mai ales , frica de a fi tu însuți , ei bine , acolo liniștea nu mai e liniște . Acolo ești doar tu , mai neliniștit ca niciodata. Te zbați de pomană ! Porți la nesfârșit lupte imaginare , confruntări sângeroase din care nu ieși niciodata învingător , pentru că singura armă care te poate ajuta să te eliberezi este cuvântul . Cu el a început totul , cu el continua sau se termina totul . Cuvântul poate clădi , poate mângâia , poate înflăcăra , poate liniști , dar poate și răni sau distruge , pentru că poate și în asta stă totul. . Fără el suntem neputincioși , suntem condamnați la închisoarea minții noastre , fără putință de scăpare .
Recâștigați-vă curajul de a vorbi ! Altfel , veți rămâne pentru totdeauna….dincolo de tăcere.
Dan V. Dumitriu, Laval, Canada, septembrie 2020
Foto : davidservant.com
Comentează